Poezie
Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă.
Elenei
1 min lectură·
Mediu
Astăzi,
în drum spre casă,
pulsând,
soarele mă gândea
la tine și mine,
la concediul
petrecut împreună
pe lună,
la salariu și
la părinți,
la cei care s-au ars
și la cei sfinți
până-am ajuns -
propria mea umbră -
să mă uit
la mine însumi din urmă,
ca la un nebun,
în timp ce niște copii
făceau nestingherit baie
într-o fântână diurnă
și-atunci,
m-am văzut nevoit
să închid ochii,
ca să văd
cum ia naștere
în întunericul meu
luna,
privindu-ne de sus
cu o lunetă
în una
din nopțile acelea
ploioase de iulie,
când
umbrele noastre
își îmbăiau
una celeilalte
carnea zvâcnind
într-o lumină fluidă.
Astăzi,
în drum spre casă,
soarele mă gândea
la tine și mine,
atinși de orbire,
la rude și la părinți,
la cei care s-au ars și
la cei sfinți,
la cei împușcați în umbre
de lună cu o lunetă...
astăzi,
în drum spre casă,
soarele mă gândea
la tine și mine,
ca pe o umbră dogoritoare
zvâcnind
sub o cămașă de piele.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=FPefKco6syc
21.05.2013;
21:05
001.315
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bot Eugen Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 58
- Actualizat
Cum sa citezi
Bot Eugen Iulian. “Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bot-eugen-iulian/poezie/14029977/singuratate-in-doi-impuscata-in-umbre-de-luna-cu-o-lunetaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.