Poezie
Singurătatea mi-este martor
Zidind în pustiu (Varianta finală)
1 min lectură·
Mediu
Să-ți cauți umbra ca miopii,
s-o spânzuri după de un nimb ...
de mine-ncerc să mă apropii,
de mine fug de-atâta timp.
Să crezi orbește-n tine
și să te zidești
cu tâmple arse de nesomn
până la soare
într-un vis;
să nălucești apoi un turn
cât noaptea de înalt ...
înfiat de noptieră
cu tot cu cearcăne și umbră,
am început
cândva demult
să îngemănez
pe pagini umede
amurguri cu aurore.
Dar m-a făcut nebun o lume,
căci singurul meu martor
a fost singurătatea
și am sfârșit prin a cădea
din visul meu într-un coșmar
străin,
zdrobindu-mi oasele de la picioare.
Să-ți alergi sângele după himere,
să fugi ca orbii după inimă mereu,
să-ți spânzuri după umbra în cădere
de umărul obosit al lui dumnezeu ...
nimic,
nimic nu îmi lipsește,
nimic,
nimic nu este-al meu.
Hai, fabrică-ți, așadar,
măști, iluzii, copii,
te lasă îndrumat de tartor ...
de mine-ncerc să mă apropii,
singurătatea mi-este martor.
2006-2007
din volumul Pictat de ploi, Editura Larzcolor, Chișinău, 2008
05.05.2013;
08:49
001.418
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bot Eugen Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Bot Eugen Iulian. “Singurătatea mi-este martor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bot-eugen-iulian/poezie/14029070/singuratatea-mi-este-martorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.