Poezie
Dragostea ca un om invizibil (II)
1 min lectură·
Mediu
Seară cu
vânt,
polei și
ninsoare
în care eu,
după ce am
ieșit să fumez,
o auzisem din nou
pe străina aceea cum
se-ntreținea
în spatele meu
la telefon
pe șoptite
cu umbrele și
pe măsură ce o făcea
se-ntuneca tot mai tare
la față;
zadarnic încercam
să dau de tine
printre
șoaptele aburinde și
fulgii de nea -
mobilul tău suna
mereu ocupat;
între timp,
străina tăcuse,
rânjind mefistofelic din
umbră, iar umbrele începuseră
să facă pași, apropiindu-se
de tine în măsura în care
te-ndepărtai tu de mine
ca lumea.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=RcQuuvMHbOM
21.12.2012;
15:32
001.471
0