Poezie
Văduva neagră
Antananarivo (III)
1 min lectură·
Mediu
Mă uitam pe geam la ea
cum cobora treptele
dintr-o
după-amiază toridă
de iunie;
mă uitam la ea,
ca la o rostogolire
care
incendia totul
în calea sa;
din urma ei se ținea
doar nimicul
de mână cu umbra,
ca să-i mențină
la înălțime
tot drumul
trena de fum.
Era o după-amiază
toridă și eu
mă uitam la ea
cum cobora treptele
dintr-o trăsură
trasă de un măgar;
în ăst timp, undeva,
în depărtare,
maidanezii
începeau să bată
către-nserare.
15.07.2012;
20:52
001.457
0