Poezie
Șarpele cu ochelari
celor puși să mă urmărească
1 min lectură·
Mediu
El nu-și face probleme,
nu-și pune-ntrebări,
el nu are amintirea
zilei de ieri;
n-ascultă muzică,
nu citește,
nu scrie,
nu bea,
nu fumează,
nu suferă
și nu știe
decât ceea
ce a fost
învățat
să nu fie;
steril pe dinăuntru,
a fost crescut între
pereții unei eprubete
de fanatismul
celor savanți care,
la rândul lor,
crescuți au fost
cu fața la perete
de-un geniu smintit.
El este
numai
și numai
ochi
de sticlă
și tăioase
priviri,
și-așteaptă
momentul
prielnic
să mă înjunghie
pe la spate;
el este
viitorul
criminal
care
stă ziua
întreagă
într-un cot,
stă și
cercetează
de sub masca lui
de intelectual
inimile celorlalți,
împrumutându-le,
rând pe rând,
căldura,
visele,
lumina
și chipul,
cu gândul
să își clădească
pe seama lor
o carieră,
fără să știe
ce-nseamnă să ai
una din naștere
și să o asculți
cum îți pulsează
între două gânduri,
ca un regret;
creatorul
a scutit-o
pe târâtoare
de asemenea
complicații;
ea este numai
și numai
ochi
de sticlă
și tăioase
privri,
ea este
viitorul
criminal
care
așteaptă
momentul
prielnic
să mă
înjunghie
pe la
spate.
04.05.2012;
05:35
023.164
0
G