Ore-n sir in patul rece imi petrec singuratatea
Si visez la acea noapte ce-ar fi vrut ca sa ne fie
Acel \"n-am s-o uit vreodata\",
Acel \"noi in vesnicie\".
Ore-n sir imi rezem capul pe-ale
Da-mi raza ta, ajuta-ma sa merg pe ea !
Strapunge-mi durerea cu tine,
Alunga-mi netrebnica fericire
Si haide aici si stai, fii cu mine.
Striveste-mi josnice idei sau fie: asculta-le doar daca
Tot ce-am iubit a fost
De la \'cel fir de praf pana la Infinit
Si-a fost tot diferit, dar in acelasi timp,
Acest tot mare nou a fost un vechi nimic...
Am sa pastrez, sa duc cu mine-n viitor
In toate erele traite descoperim tinuturi noi
Si strangem prafu-n maini, degraba,
Lasand sa iasa la iveala
Mituri stravechi, intelepciuni,
In piatra si in calda gheata.
Condei din fier, modern,
Am uitat sa-nteleg de unde atata tristete...
Nici tu sa m-ajuti nu vrei, nu imi spui:
Ma lasi ganditoare-n secunde,-n minute
Si totusi nu vreau la ore s-ajung,
Caci gandul e mut si-i orb si e
Doar ce ne-am cunoscut, poveste,
Si-n cateva clipe ai pus mereu ceva la suflet.
Si-n tot ce ne-am spus si-n tot ce ne-am scris
Erai suflet cald iar eu suflet rece.
Ramai omul vesnic din umbra
Sa nu-mi revii tu, pace, ca si alte ori.
Scuteste-ma pentru un timp si lasa-ma sa mor.
Pastreza-ti revenirea pentru tarziul maine
Caci astazi vreau sa fiu doar eu, doar eu cu mine:
Cu mine, cea
Nu ai intelepciune la fel cum poate n-am nici eu...
Iti simt un prea sentimental avut
Cu care te ranesti
Cand crezi ca ma gandesc la tine rand de rand.
Ti-am explicat dar nu ai priceput:
Ti-am
Te-am conturat in trupul meu zi dupa zi
Si te-am simtit in preajma somnului
Si m-am trezit -de parca n-as fi vrut !?!- cu tine-n gand.
A fost popasul cel mai lung...
De ce sa tot vorbesc
Copilul meu, copil smintit,
Copil cu dragostea in tample,
Cand, unde si de ce-ai fugit?
Si cine te-a innegurat
Cu dragostea vulgara
Din viata azi banala?
Adio puritate, adio gand
Cat de intens a fost in tot acest scurt timp de multe ori !
Ne-am tot flatat cu vorbe mari ce-au fost adevarate,
Ne-am laudat pe fata si-n ascuns,
Am invatat chiar din gigantice-minuscule
M-au trimis frunzele pe alee sa le calc,
M-am indobitocit prin ele,
Apoi am mers la pat sa zac:
N-am mai zarit de-atunci decat probleme.
Noapte-am iesit prin cimitir,
La foc de tabara si vin,
O, voi, stupide forme regulate,
Voi ce-naltati stindard intelepciunii;
Albul purtat de vanturi, dus si pierdut in stele,
Voi, rataciti ai lumii, cu minti involburate,
Catati doar liniste-n
Stiu doar sa pun te miri ce pe hartie,
Sa umplu pagini albe, din ele, zeci,
Sa nasc o simfonie.
Diapazonul il folosesc drept pana,
Iar portativele le mazgalesc,
Dar stiu cu ce caci bag de
M-am deghizat in pasare maiastra
Si am zburat carari ascunse,
Cu vorbe mici si vorbe demult duse.
Am inspirat in suflet intregul Univers
Si am scapat din plisc un sentiment.
Le-am
BC