bogza gheorghe

ai vrut sa vorbesti sigur despre catharsis - ul sufletului tau. intrebarea este : sufletul cotidian sau cel poetic-al tau?????

acesta este un text personal si nu unul filozofic sau teologic. despre toate cite ma intrebati sau spuneti am citit si eu si nu am pretentia sa contazic nimic. fiecare crede ce vrea si bine face. nu ma intrebati pe mine despre alte probleme teologice sau existentiale de aici sau din alte planuri astrale ca nu pot sa va raspund sau nu vreau. in fata planurilor lui Dumnezeu eu sunt un nimeni ...

singurul motiv al acestui text este o intrebare pe care am pus-o bunicii mele aflata in pragul mortii si care a avut o viata extrem de chinuita. am intrebat-o de ce ii este frica de moarte acum cind toate chinurile vietii se vor fi terminat. bunica mea mi-a raspuns ca nu ii este frica de moarte ci de singuratate. ei ce spuneti voi de singuratatea mortii ... daca cineva poate sa-mi lamureasca cum trece un suflet prin singuratatea propriei mortii atunci si eu va voi raspunde despre toate celelalte.

chiar daca nu acceptati acum aceasta tema a diluarii sufletului in toti ceilalti, spune sufletului fiecarui muribund aceasta si sigur iti va multumi din suflet, caci in fata mortii este singur si ii este frica.

te rog citeste Psalm al lui Anghel Pop si ma vei intelege=e tare de tot

este evident de atelier = titlu prea direct, versificatie scurta, cuvinte scolareste, fara un cuvint doua mai acatarii din dictionar, stii din acelea intelectuale sau veterinare si bineinteles faptul ca lucrezi in Draganesti, cred ca este localitatea aia si cu ceva vinuri bune...
da si tu o damingeana de vin si pun o vorba buna sa te treaca direct in pagina de autor .......oricum una peste alta este de bine, asa ma mai intilnesc cu tine pe la mine prin atelier - eu am destule, sunt un mic proprietar de ateliere

fac si eu ce pot din 2 poezii de atelier care au ajuns in final cumulate tot in atelier. macar am redus din spatiul alocat.
astept sugestii pentru imbunatatirea lor

perfecta exprimare. dar pentru acest petre roman care incepe sa se scrie cu litere mici, nici o fabula nu e de ajuns. toata stima

un Icar nehotarit poate marcat de mitul unui Sisif fara sfirsit, in cautarea unicului vint bun sub aripi.
sper ca am inteles bine.

ca un provincial ratat ce sunt te felicit pentru poezie. la prima citire nu am inteles nimic, doar finalul. sper ca tu ai pastrat o cursivitate a ideii pe tot parcursul poeziei, pentru ca voi reveni si voi reciti poezia pina voi intelege toate sensurile ei, ca si pe ale vietii dealtfel.
oricum la aceasta poezie ti-am pus semn de sens giratoriu: ori ma intorc, ori merg inainte, ori fac la dreapta sau la stinga ...

desi stiu ca parerea mea nu prea conteaza, totusi o zic:
nu-mi place acel ,,căcaturile ,, dintr-o poezie echilibrata ca aceasta. daca ai fi perseverat cu cel putin un epitet de acelasi gen era ok, dar asa acest singular este pentru mine extrem de neplacut = poate ar trebui schimbat.

Am dus experimentul mai departe, am recitat, tot pe ascuns, să nu mă creadă lumea nebun, unui copac. Acesta mi-a dat câteva frunze galbene, unele în palmă, altele în preajma mea, una pe buze! – să tac, probabil, sau ca un sărut?!

draga Valeriu, am ales acest fragment ca cel mai sugestiv pentru mine. in situatia ta nu ma pricep ce sfaturi sa-ti dau, iar eu nu sunt cel mai in masura sa-ti dau sfaturi. poate doar unul: nu te opri din pasul poetic in care mergi, nu dezerta, inchipuie-te asemenea exilatului Ovidiu cel din Pontul barbar.scrie in latina sau barbara limba daca, dar nicicum nu te opri - sigur aceasta este supapa ta de siguranta.totusi nu renunta sa reciti poemele tale sau pe ale altora = astfel vei sfinti precum un preot peretii acelei inchisori, in care prea putine poezii s-au spus. te rog nu uita sa reciti usii de la celula, gratiilor de la geam, gardianului cind doarme, peretilor de var, lingurii din mincare, farfuriei asemenea, ... cerului de peste toate, soarelui cind il vezi, ceasului de la mina ca sa-ti grabesti ...eliberarea.

Am incercat sa ma pun in situatia ta cotidiana si nu am gasitnici o cale de evadare in afara credintei in Dumnezeu prin folosirea permanenta a Rugaciunii inimii. sper ca intelegi ce vreau sa-ti zic, daca nu voi reveni, daca vei dori.
pina atunci iti doresc toate cele bune si Doamne ajuta !!!

ma bucur sa aud despre sufletul romanesc cel frate cu codrul, sau cu pomul, sau cu floarea - toate ingrijire cu suflet de taran roman
si uite asa ne mor traditiile si ne trezim oraseni orfani de parinti si de toata natura ce ne inconjoara.

cam cruda fotografia pentru o poezie de dragoste ...
cam crud finalul pentru o poezie de dragoste ...

frumoasă poezie, fără alte comentarii
totuși de ce poetul este mereu trist .... să fie destinul său , să fie darul său sau însăși esența sa ...

draga luciana -EL este infinitul in care EU si TU si iubirile noastre se topesc. sper ca am inteles corect ce ai vrut sa spui tu.

ma bucur ca nu ai pus si lui D-zeu o telecomanda, ar fi fost prea de film american ...
in rest o viata lina acceptabila comoda fara temperamentale, fara izbucniri frivole .......
Dumnezeu ne da doar mingiiere, restul depinde de noi ...

ar fi bine sa taci acele 2-3 secunde, sa te aduni intr-un jurnal personal si apoi din cind in cind sa te reversi ca o hidrocentrala si .... sa mai faci si putin curent prin acest site.

pentru o optzecista mi se pare cam tare, este o personala si mi se pare grozava, este din realul cotidian si imi vine sa trag apa de la wc peste tot si toate. raminem doar sa traim in imaginar cu sex in grup cu tot

perfect, mizerabil, concis, ucis
nici un cuvint despre suflet=visat,
perfect program windows XP, matrix ...

perfect, clar, la tinta, ma dus sa imi arunc maculatura la gunoi.

un singur vers nu am inteles, de,sunt si cam greu de cap:

De duc la cap, așa-s de istovit,

sunet de clopot ce tînguie rar, privirile noastre cazute-n păcat, iar ...iartă-mă.