Poezie
Gânduri deșarte
1 min lectură·
Mediu
Pe stâncile care privesc cu nepăsare în abis,
Departe de o lume fățarnică și rece,
Un om stătea și se gândea că-n vis
Izvoarele iubirii nu pot, n-au cum să sece.
„Iubirea poate fi un paradis”, își spune,
„De-i sacru jurământ, sfioasă șoaptă sau îngeresc sărut.
Dar ar putea să-ncapă în rai atâta lume?
De-aceea, se-nțelege, el va rămâne-n veci necunoscut.
E fadă viața fără de iubire,
Iar cu iubire ea este infern:
Promisiuni deșarte, minciuni, nefericire.
E joc al sorții și e chin etern.”
Când stâncile izbite-n van de unde-nvolburate
Sub stele-n noaptea furtunoasă tremurară,
Omul plecă, lovit de-a sale șoapte.
Și nu se mai întoarse niciodată...
022.805
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Olteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Olteanu. “Gânduri deșarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-olteanu/poezie/1733576/ganduri-desarteComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAOAOlogeanu Alexandra✓:) Imi place poezia.Spor la treaba!
0
ȘSregret nespus că poeyia ta a fost băgată la atelier. Mie una mi-a plăcut foarte mult și mi se pare plină de esența iubirii.
0