Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@bogdan-o-popescu-0021431BP
bogdan o. popescu
@bogdan-o-popescu-0021431
Poezie

domnișoara trădare

2 min lectură·
Mediu
domnișoara trădare
am pierdut cu tine tot dintr-o dată
ca la un joc de noroc pe care nu-l cunoșteam.
apoi mi-ai stropit zăpezile cu cerneală
visurile mi le-ai dizolvat în alcool.
cine ești tu, prietenă a prietenului meu
umbră a umbrei mele alergând peste case
pe trotuare subțiri, acaju și peste suflete de mătase?
de unde să te privesc
să-mi recâștig, să-mi redai
marea cea mare și pavilionul pirateresc?
mi-e frică de tine să nu-mi iei, mai departe
și istoria, ghicitul în stele, ce mi-a mai rămas din trupul
biciuit pe dinafară și pe dinăuntru
tandemul cu valurile care mă adulmecă, mă spală
cu o fâșie din tine strălucitoare
cu tatuaje de stele și vieți cu aromă de licoare
ce vrei să-mi mai iei? timpul – de-abia scăpătat la amnar
carnea jucată la zar, gustând din carne
igluul respirației care nu ajunge până la capăt
sau furia vieții mele de uzine roz
producînd urlete pe bandă...
ce să îmi mai iei tu – furato, nebuno
neîntâmplato
uite de-acum vom juca simplu, un joc al meu
care se cheamă uitare
un joc care te face fericită dar doare
în care tu ai să mă uiți pe mine
și eu am să mă uit pe mine
pentru că deja am pierdut cu tine silabă de silabă
picioarele tale frumoase, o fărâmă de dor și ultima diligență.
cine ești tu, după atâtea pierderi și cuvinte,
domnișoară trădare și doamnă indecență?
027641
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
237
Citire
2 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

bogdan o. popescu. “domnișoara trădare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-o-popescu-0021431/poezie/1749985/domnisoara-tradare

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
imi place poemul, dar mai ales: am pierdut cu tine tot deodata/ ca la un joc de noroc, de unde sa te privesc,ma spal cu o fasie din tine,carnea jucata la zar,ce sa imi iei tu furatao, intamplato (aici sunt niste constructii super)
bine ai venit
mcm
0
@simona-lauraSL
simona laura✓
a cata toamna apoteozata in umbra timpului in care mersul de fainta, de vata de zahar, s-a intamplat?
pasi scurti, tristi si demonetizati, masoara, isteric, a patra toamna.
la fel ca atunci, totul are sens.
acelasi sens.

ps: domnule, daca as fi banuit ca transformarea mea in ceea ce se dorea atunci, era de natura sa inchida, definitiv, toata lumea aceea nedimensionala, as fi ramas ridicola, perplexa, dar contemporana tie, acolo.
0