Bogdan Nicolae Groza

imi salvez numai sapte oratanii
din cele umflate vai
si las apelor toate visele mele
Gordias aluneca si el in apele involburate
in timp ce, fara discernamant
si fara deznodamant
parlamentarii se inchipuie
pe taramuri insulare
nepasandu-le de sinistrati

imi las ochii
intre jumatati de lacrimi
totul in jur este potop
vesmintele imi sunt ude
noptile pline de cosmar
pe cand costumele guvernantilor
super curate si uscate
se lasa pe spatare de scaune capitonate
inainte de a veni dimineata
niciodata n-am inteles
de ce la calamitati
ultima dorinta a puterii
e sa caute vinovatii regimului anterior
pentru asemenea situatii catastrofale
din tara lui Voda...

Ela, o contra mai altfel dintr-o tara in care toate merg de-andoaselea.

Dane, o sa tin cont de sfatul tau si pe viitor o sa incerc sa echilibrez limbajul poetic. :) Multumesc mult pentru parerea si comentariul tau si te mai astept pe la mine.
Erika, ma bucur ca ai sesizat doar esentele in poezia mea, in ciuda limbajului greoi de care unii ( de fapt unul) se plang ca n-au inteles o boaba din cuvintele mele spuse aici. :) Te mai astept si cu alte ocazii pe pagina mea.
Va multumesc pentru comentariile voastre

Vin si eu cu urari, si daca tot sunt atatia sarbatoriti azi, poate se da o petrecere si oferiti ceva ceiut unui bodoganitor racit, ca sa se bucure si el de aceasta sarbatoare.
La multi ani frumosi si sanatosi cu iubire si fericire

Drumos dar ofera Maria sarbatoritilor. Vin si eu cu urarea de La multi ani cu sanatate ca-i mai buna decat toate (stiu eu ce spun cu urarea asta, ca-s un pic bolnavior si deci morocanos :)) si fie ca iubirea sa te invaluie si sa te copleseasca. LA MULTI ANI!

La multi si fericiti ani, sa fii iubita si rasfatata si sa ai numai bucurii.

Bogdane, faptul ca tu nu intelegi poema nu inseamna ca n-o inteleg si eu. Mai spui tu ca e o lista de cuvinte pe care nu le intelege nimeni. Care sunt acele cuvinte? si apoi de cand tu te substitui putinilor cititori pe care-i am ca sa zici ca nu ma intelege nimeni? Ca n-am o tema exacta e parerea ta. Eu o tin pe-a mea si spun ca am o tema. Trebuie doar s-o cauti dincolo de cuvinte si nu la o lecturare superficiala si plictisita, poate.
Te mai astept pe la mine si cu alta ocazie pentru a polemiza, in stilul tau binecunoscut, negativist. Tot ceea ce-ti cer e sa ai decenta in exprimare si sa nu recurgi la injurii sau la apelative de genul \"ma\" Putin respect nu strica.
Ela, o contra sugubeata azi, la care am ras copios. Ai grija ce faci si tu cu leoaica asta tanara care pe multi ii sfasie :))
Licurici, demult nu te-am mai vazut pe un text de-al meu. Reusesc sa-mi revizuiesc sentimentele, insa nu intotdeuna. Mai am o doza de incapatanare, specific masculina, care uneori imi provoaca neplaceri :)
Multumesc tuturor de comentarii.

ghilotina nu mai exista,
zice un gade trist si visator
care in epoca de aur
devenise un altfel de calau
ce in penumbra bucului chior
din aresturile militiei
tatuat pe brate cu chipul Gretei Garbo,
iubirea lui platonica din tinerete,
ca sa aiba spor la ancheta,
sa fie laudat in zilele de vineri fara ploaie
fara martori, dar cu declaratia invinuitului smulsa
cand cere sa i se mai aduca inca o votca mica
intr-un pahar fumuriu
din import...
ehei, ce vremuri frumoase, isi spunea calaul
azi nimeni nu mai imi da iluzia vietii intense
nimeni nu mai are nevoie de experienta
unui gade profesionist.

si asa stau nervos sub povara anilor
respirand aerele tinerilor intelectuali
ce-si striga drepturile satisfacuti, facuti si inutil
aruncand printre dinti
o injuratura
si o invitatie la talk showuri culturale

interesanta viziunea ta cum ca soarele ar fi pentru tine un inger cu spada. Ma bucura aplecarea ta spre versurile clasice, cu rima, cu mesaj, cu ritm, e extrem de greu sa mentii aceasta linie in, iata, modernismul si postmodernismul existent la tot pasul.

Un text in care se ascund multe nostalgii. De multe ori am cautat si eu inima cuvintelor, nu doar scoarta lor, de prea putine ori am reusit sa simt ca inima lor pulsa in mine dand nastere la alte cuvinte, noi, pure, cuvinte care nu s-au mai rostit niciodata.
Ce e aceasta scoarta a cuvintelor? e doar o aliniere inteligibila a unor litere care sa formeze un cuvant. Si de asta tu spui, cu perfecta dreptate \" ne amăgim că le simțim seva/le adunăm coroanele în iluzii /le pipăim în pântec rădăcinile...\" Cu atat mai meritoriu este efortul celui care citeste printre randuri, celui care gaseste seva cuvintelor si le da noi intelesuri, noi sensuri, noi utilitati.
Strofa a doua e o etapa superioara a evolutiei. Acum nu mai scrijelim in scoarta cuvintelor ci in cea a copacilor. Or, copacii, prin prelucrare, da hartia, pe care se poate scrie cuvinte, da lemnul, pe care se poate sculpta ori incrusta, de asemenea, cuvinte. Copacul, este, practic, seva cuvintelor, inima lor. Iar faptul ca si pe scoarta copacilor scrijelim la intamplare inimioare ori cuvinte, tine tot de superficialitatea de a simti trairea si simtirea launtrica a unui copac. De aceea spui tu, la sfarsitul poemului tau, ca suntem tristi si goi fara scoarta vitala a copacilor nascatori dintre noi. In momentul in care esenta vitala a copacilor existenti in noi o simtim, se va produce o regenerare a eului nostru launtric si astfel vom putea cunoaste limbajul inefabil al naturii. Numai printr-o xilogeneza omul se impaca definitiv cu suflul universal, cu natura, si atunci in loc de tristi si goi vom fi veseli si incarcati pana la refuz de iubire si de intelepciune.

Elia, ma bucura comentariul tau. Da, numai la vremea potrivita, cand vine timpul, poti intelege anumite lucruri. Ai intuit bine. Iti multumesc pentru gandurile tale si te mai astept pe la mine, chiar daca trec mai rar pe pagina mea si pe site din motive obiective.

Un text politic mascat ingenios sub ciripituri, piuituri, gagaituri, pe tema dizolvarii Curtii (cea de justitie, cea Constitutionala, greu de spus) acest text vine ca urmare a inevitabilelor anticipate, si parca-l vad pe pescarusul care \"recita doar versuri cu iz de vapor\" transformandu-se intr-un perus ce-i tot bodoganeste pe fazanii, gastele si gasculitele, curcanii, aflati acum la mare ananghie.
Sache, am ras si eu pitigaiat ca un pitigoi. :))

Nouras, talentul nu tine cont de varsta, conditie sociala, infirmitate etc. ci el ne este dat tocmai pentru a inmulti talantul si a-l face roditor. Pentru acest om, pe care soarta l-a nedreptatit, sunt convins ca clipele petrecute in fata sevaletului sunt cele mai frumoase momente din viata lui.
Un articol profund uman, bine scris.

doua triunchiuri fara radacina, un fel de arborele lumii dar nu cu radacina in pamant ci cu ea in cer, de unde coboara, in spirala, sarpe incolacit in jurul norului. Adica tu, cu totul in lumile divine, nu mai esti telurica ci cosmica, cu capul dincolo de nori, visatoare...
Nici un fulger in loc de inima, zici tu. E normal sa nu observi fulgerul, desi el exista, pentru ca aflandu-te intr-unul din ceruri, ( se spune ca sunt 9 ceruri) nu sesizezi fulgerul insa ii simti forta atunci cand aceeasi ploaie neintinata, pornita din norul sufocat de sarpe, uda pamantul, intr-o intelegere tacita, fiecare lume intrepatrandu-se pentru armonia generala. E aici, o posesiune reciproca, fulgerul coborand din cer poseda, intr-un fel, pamantul, sarpele, animal bazic, teluric, aflandu-se pe arborele lumii, fara radacini, element cosmic, isi ia crengile in posesiune, ca la inceputul facerii omului, tocmai pentru a uni, intr-o logica neinteleasa de oameni, cele de jos cu cele de sus.

Adelina, multumesc de gandul tau, lasat aici, si te mai astept pe paginile mele.
Ela, sugubeata esti. Iata unde duc contrele mele. La conta contre :)) Imi place jocul asta al nostru si astept oricand sa dai cu mine de toti peretii :))
Florine, iti multuemsc de cuvintele frumoase spuse aici si vreau sa -ti spun ca ma bucura de fiecare data un comentariu bun sau critic, argumentat. Te mai astept pe la mine.
Multumesc tuturor

iti raman neculese florile...
Cum care flori?
cele asternute pe trupurile-ti golase
singuratice,
ce aluneca inspre ultima linie
a paradisului tau netrait
de femeie cazuta
pe pernite pictate in acuarela
ca sa poata sa se nasca pictori copii
si sa picteze la randul lor
scorburi imperfecte de salcie
acolo isi vor face ei ucenicia
fara temeri...

masoara cu degetul mare trupurile marmurii

habarn-am-ul culorilor nu e o problema
se ia usor rosul
se combina cu violetul imbibat de apa
si apoi, cu o singura trecere de pensula
peste contururile unei ore de iubire
inrameaza macar o ultima data in viata
surasul extatic al Giocondei
ce se leagana, rasfatata in barca lui Eros

M-am \"golit\" ca de\' e lipsa
de fetite dezgolite
ce se vor a fi iubite
chiar si cand e o eclipsa

Maria, ca de obicei imi analizezi textele dincolo de cuvinte, extragand esenta. Multumesc pentru gandurile tale si te mai astept la ora mea de matematica :) sa invatam iar despre monoame, binoame si polinoame :)

Spune cerc, iese elipsă! :)
(dumitru florin C-tin)

ai dreptate e... lipsa
de F(e)M(e)I si de fetite
parc-am intrat in eclipsa
de vad cum fac atatea fite :)

din nou intervin, modest, ce-i drept, asa, de amorul...epigramei :))

Dumitriu ori Dumitru,
diferenta-i doar de-un i
insa eu va spun, hatru
prefer Dumitra ori FMI

iertati-mi modesta epigrama, insa daca tot eram eu vizat macar sa ripostez si eu, nu? :))

\"contur in linii nefrante...\" spui tu, facand din unu alt chip. Frumoasa poezie ai postat aici. In furtuna, in vant si in soare, adica in tristete, framantare si apoi seninatate, (asa vad eu succesiunea asta de stari meteorologice, furtuna - suparare, vant - zbucium sufletesc, soare - seninatatea sufleteasca) \"el, semizeul\" dupa ce se rostogoleste nerabdator inspre tinuturie tale, ti se asterne la picioare, cand te gaseste si apoi, cuprins de vraja iubirii, danseaza pe camp, facand din seminte vlastare indragostite. Si ca sa dovedeasca starile avute, simtite, el face doiul picurand umbra, arcada timpului intre atunci si niciodata acum, adica intre un viitor traibil dar semiindepartat si un prezent neatins. In fine, in cel de-al treilea tablou, el la o rotire mai mica, sau mai mare, indefinita, se va transforma in semizeu pentru a pastra nestins focul din faclia ta. Inevitabil, orice ar face acel \"el\" aduce automat o metamorfoza si in tine, fara de care simbioza nu s-ar putea produce.
Frumoase imagini ai creat.