Poezie

întoarcere

2 min lectură·30 mai 2009

Mediu

nu mai știu de ce fugeam sau de cine ?

mai demult rătăceam cu ochii închiși

și vedeam bine

lumina și calea. dealul și valea...

atunci evadările se așterneau între a fi cu a nu fi

îngemânând drumuri și cărări

visuri și uitări.

lumea din care m-am desprins e pulbere de-acum !

oare mai există viață-n ea ?

cât plin de gol acest loc de unde am plecat cândva...

chircită-n amorțiri, camera m-a așteptat

să-i luminez întunericul ce i-a deformat

ușile și pereții odată în poziție de drepți.

sprijin peretele estic să-i astup crăpăturile reci,

să nu-i mai cadă tencuiala... să nu se surpe....

sprijin perete așteptând să se-ncălzească...

odaie, odaie, draga mea odaie

mai e mult până ajung la cărămidă, mai e mult ?

că iată, gândul mi se frânge,

timpul mi se strânge,

taina mi se stânge.

de acum ce să fac ? unde să mai merg ?

străzile-mi par îndepartate și reci.

nu mă cheamă nimeni. nu mă alungă nimeni...

cine mă va mai mâna iar înspre mări și oceane?

cine mă va apropia de stele ?

cine mă va apăra de zbor ?

de mine cine mă va ? –

cuibărit în negru

îndoi genunchii, aprind lumina, deschid ochii

mirare...

pe tavan crescu un clopot cu suflet

și inima începu să-mi bată-n ziduri

002.953

Bogdan Nicolae Groza. “întoarcere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/1839554/intoarcere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.