Poezie

pneumografie

1 min lectură·12 mai 2009

Mediu

sfâșii cu pielea colții rechinului meu de pântec,

nu-mi urechea gândul pe dusuri

cu o singură dimineață privesc un ochi apatic

clima de schimb se face peste ore impulsive

dilat recele până la vidul lui vida gheza, și-s pă nicări...

o noapte de ruptură geroasă în menisc se petrece

cordialitatea ierbii e copleșitoare la întâlnirea cu coasa

între doi pași și-o acoladă mai fac și-o paranteză în fugă

n-am să ninsoresc colorat creionând fulgi sfumato

zborurile au o constituție atletică de vorbe plutitoare

lanțurile trofice mă leagă cu evadări antiderapante

deschid o poartă în vara proaspăt iernată-n mine

măsor un șubler cu raza de soare în ochi

am devieri de înclinații precum scolioza

și nu mai știu cum pulsul mi se imprimă pe un timp venal

care al meu nu-i.

002.406

Bogdan Nicolae Groza. “pneumografie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/1836566/pneumografie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.