Poezie

acoladă de un metru

1 min lectură·19 noiembrie 2007

Mediu

sfâșii cu pielea colții pântecului meu de rechin

nu-mi urechea cu sărutul tăcerile murale

cu o singură dimineață privesc un ochi apatic

peste care se lasă întunericul rătăcind

schimbul de climă se face peste ore temperat--continentale

dilat recele până la vid

o ruptură de noapte geroasă se petrece în menisc

cordialitatea ierbii e copleșitoare la întâlnirea cu coasa

între doi pași fac o acoladă de un metru

să cuprind în cer mersul spre Z

n-am să ninsoresc colorat creionând fulgi sfumato

zborurile au o constituție atletică de vorbe plutitoare

singurătatea trofică mă leagă cu lanțuri antiderapante

deschid o poartă în vara proaspăt zidită-n mine

măsor un șubler cu raza de soare intrată în ochi

stranietatea are devieri de înclinații precum scolioza

și nu mai știu cum pulsul mi se imprimă venal pe un timp

care nu-i al meu

002.301

Bogdan Nicolae Groza. “acoladă de un metru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/1754473/acolada-de-un-metru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.