Poezie

peregrinatio

1 min lectură·20 iunie 2007

Mediu

îmi port viața ca pe un guler cu șerpi boa

câteodată simt cum mă sugrumă treptat

cum își deschide hulpava gură-i imensă

și mă absoarbe încetul cu încetul

până îmi înghite existența

atunci am impresia

șerpuirii într-o lume fantastică

unde se intersectează plecări și veniri

totodeauna triunghiulare

înspre niciunde călătoresc frenetic

avid străbat suprafețe nemarcate pe vreo hartă

trec dincolo de orice imagine memorată pe retină

deschizând o ușă fără contururi

mă poartă viața pe spatele ei ca pe un rucsac vag albastru

orizontul altei viziuni rotește enervant lumini fără vlagă

văd dimensiuni răsturnate și închise într-o oglindă concavă

văd cum anii mei se subțiază și devin o dungă elastică

pe care alunecă zei alungați din sambo

liniștea nu mai suportă nicio tăcere îngândurată

sângerez pe umerii tari ai vieții

și amorțesc precum o venă de atâtea perfuzii

am impresii despre o călătorie niciodată făcută

mai departe de un centimetru tridimensional

și în mine se închide o ușă fără umbră

dar cu contururi de șarpe

002.104

Bogdan Nicolae Groza. “peregrinatio.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/1732418/peregrinatio

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.