Poezie
ambiguă chemare
1 min lectură·
Mediu
înghite-te suflete și lasă-n locul tău golul de mine
să pot să mă umplu cu fantasme de îngeri apteri...
fără excese și fără ranchiună, inimă,
fă stop cardiac la prima înjunghiere
a flăcării ce te arde tandru
încetează să te minți pe tine însuți, respirație,
când rămâi în urmă cu sacadările tale mitologice.
transcede-te din stadiile succesive, viață,
renaște-te direct în cercuri și rostogolește-te
până la crepuscule evanescente
unde nu există trezire nici vis
închide-te în ou pasăre din tâmple
și acolo, în rotundul acela, să te transformi în hieroglifă
să te citească timpul peste sute de ani
când își rememorează solitarele curgeri
subțiate de dorul de a fi ambiguă chemare
002.706
0
