Poezie

solidar și solitar

1 min lectură·12 iunie 2019

Mediu

înserarea asta răcoroasă

are ceva tandru în ea

un fel de emoție umedă a ochiului înlăcrimat

privind un apus oranj sub un cer prea albastru,

ca-n copilăria mea.

am văzut la asfințit cum soarele își rememora traseul și sincopele avute:

- un gând negru noros de la oamenii

cufundați în criza lor de timp și fără să mai vadă răsăritul

gonind cu 50 mile pe oră să ajungă urgent la joburi;

- o îndepărtare de comtemplare, o apropiere de acumulare,

- și-o întunecare friguroasă a inimiilor

când căldura zilei a cuprins orașul...

însoțeam soarele în toate fazele și răsucirile zilei

solidar și solitar îi povesteam și eu traseele vieții

cântând, visând și derulând în minte locuri și clipe

și ca să nu se simtă singur, când răsare în cealaltă jumătate a lumii,

și ca să nu mă simt singur, când adorm în jumătatea mea de lume,

las geamul deschis ca visurile mele să se strecoare afară și să-i însoțească mersul

iar razele lui, imperceptibile, să-mi invadeze feeriile

001.805

Bogdan Nicolae Groza. “solidar și solitar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/14138977/solidar-si-solitar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.