Poezie
învățând conviețuirea în doi
1 min lectură·
Mediu
Întâi a fost înțepătura
cu un brusc final de tăcere adâncă
Apoi nu am mai simțit nimic
vreme de câteva răstimpuri
Ruptura a venit mai pe urmă
Instantaneu s-a produs -
cum țâșnește dintr-o dată lumina
de sub o noapte noduroasă și apatică
Nu m-au durut deloc reminiscențele...
Insensibil ca o jucărie de pluș
pe care o sfâșii fără remușcări
Dar mâine când va fi sutura
mă va durea
Și voi șchiopăta o perioadă
schilod de o trăire lipsă
până când partea afectată se va tămădui
în căldura difuză a unei stalagmite
ținute în palmă
Și când va veni fiorul adus de ostenelile zilei
voi experimenta firav zborul
ascuns în spațiul dintre auricule
Atunci dorurile îmi vor invada
apele reci ce-mi inundă ființa
Îmi vor arăta cum să trăiesc clipa
în toată veșnicia ei efemeră
Iar umbra mea tăcută
se va atașa de o penumbră sociabilă
învățând conviețuirea în doi
în același timp
de unul singur
002.098
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Nicolae Groza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Nicolae Groza. “învățând conviețuirea în doi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/14118681/invatand-convietuirea-in-doiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.