Poezie

simbioză

1 min lectură·6 iulie 2017

Mediu

Cât ne trebuie pentru a trăi?

Unii ar spune că o viață, alții - un milion de sentimente,

Eu cred că ne trebuie doar o părere de rău

Că nu am știut cum să păstrăm inima vie

Când pulsa în noi moartea...

Am constatat că reclamăm tot timpul câte ceva

Ba că umbra ne urâțește conturul fantastic,

Ba că avem cea mai călduroasă răceală din noi,

Ba că atunci când se înserează solitar

Timpul devine insuportabil

Cu a lui scurgere lentă și perversă

Nimic nu rezistă tentației de a ne netrăi

Vegetăm adesea între două stări de nestări

Când tereștri, tânjind zborul planat,

Când aerieni, dorind aterizări forțate

Voi revolta și azi universul lăuntric

Cu încăpățânarea mea de a mă trăi

Departe de mine și mai aproape de inimă

Într-o simbioză de gol și plin

Precum o duminică cu îngeri amestecați între oameni

001.578

Bogdan Nicolae Groza. “simbioză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/14110010/simbioza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.