Poezie

dintr-o suflare

1 min lectură·11 iunie 2017

Mediu

uneori vreau să spun totul dintr-o suflare

fără a respira, fără spațiu, fără pauze, înflăcărat și agitat

de parcă aș avea la dispoziție un metru cub de aer

și dacă nu l-aș folosi eficient s-ar evapora, sufocându-mă...

pierzându-te...

de aceea mă folosesc de toate trăirile avute

gesticulez, fac ochii mari, modulez glasul, mă consum,

să cuprind frazele într-un singur freamăt universal

tu ar trebui să înțelegi semnele mele haotice și să mă temperezi

să știi unde încep a mă pierde, unde încep a mă regăsi

să nu mai oscilez între două stări confuze, între două bâlbâieli

între două fâstâceli incontrolabile

să-mi privești palmele transpirate, vocea tremurândă, ochii aproape închiși,

ca să înțelegi emoția ce o am

când ești lângă mine...

comprim timpul până la rarefierea aerului din mine

mi se pare că dacă nu ți-aș spune tot ce simt în momentul ăla

ai dispărea brusc și mi-ar rămâne cuvintele nerostite

suspendate undeva între gând și minte,

între un dor neașteptat și o așteptare plină de dor

și m-aș pierde, și m-ai pierde și ne-am pierde

într-o răsuflare sacadată

și rece

002.537

Bogdan Nicolae Groza. “dintr-o suflare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/14108628/dintr-o-suflare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.