Poezie

să descifrez semnele

2 min lectură·8 ianuarie 2017

Mediu

Mai demult, când purtam mândru sacoul ăla galben-crem,

Îmi spuneai că parcă vezi soarele zâmbindu-ți

Și avea-i așa o stare de bine, privindu-mă…

Mai târziu, când acel sacou l-am schimbat pe unul roșu,

Ai început să-ți duci o mână la inimă

Am crezut că ți-e rău și m-am repezit să te (cu)prind

mi-era teamă să nu cazi brusc și să-ți distrugi visurile

Dar nu era asta, ci sugerai încifrat cum un foc lăuntric te arde

Ca și cum te-ar mistui…

Și eu nu am înțeles senzațiile pe care le aveai, nu…

Râdeam de tine, de stările tale confuze și contradictorii,

Îți peroram ore în șir despre bărbați și despre modul lor de gândire

Mai un flirt, mai o agățare într-un bar,

Nimic serios, doar joacă, seducție și...

tu-mi spuneai să tac și să-ți ascult inima

mereu grăbită, mereu în noi acorduri,

dar eu nu te luam niciodată în serios

poate pentru că sunt bărbat și știi doar,

flirt, joacă, seducție

și tot așa până într-o seară

când norii se pregăteau să înghită o lună roșiatică

am găsit un post-it de la tine pe laptop

mi-ai scris doar atât: soarele a apus, focul s-a stins

și plec să caut căldură în altă parte!

nu mai am acele sacouri acum

le-am donat unor îndrăgostiți

care știau să asculte glasul inimii

dacă eu n-am fost în stare

să descifrez semnele...

001.577

Bogdan Nicolae Groza. “să descifrez semnele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/14101354/sa-descifrez-semnele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.