Poezie
iluzia de a fi chemare...
1 min lectură·
Mediu
am inversat mersul de la inimă la gesturi
cu fiecare toamnă însuflețită iarna
- tocmai de ziua mea –
și în spatele surâsului formal
ascund melancolic, mistic,
jumătatea nevăzută a chipurilor tale
jumătatea intuită a ridurilor mele
mereu tot fărâmițându-mi
neterminatele gânduri de a fi
o minune că-mi ești
o întâmplare că-ți sunt
am inversat sărutul de la buze la senzații
cu fiecare dor care se revarsă înlăcrimat peste retină
și întotdeauna iau din închipuirile anterioare
răsuflări sacadate de coaste lipsă…
singur între lume și contururi
tânjesc după noi impresii aleatorii de zâmbete șoptite
și mă încredințez cu sumare gesturi
iluziei de a fi o perpetuă chemare
în mersul tău rostogolit de la suflet la inimă...
063.057
0

Aici m-am împiedicat: \"în mersul tău rostogolit de la suflet la inimă...\"
Să iubești din suflet... să iubești din inimă.. Chestie de interpretare, individuală.. Unii ar spune că ar fi același lucru. Eu nu aș spune așa, tu... nu știu cum ai spune.. Aștept să îmi spui tu.
Cu drag,
Licurici.