Poezie
Spre Heliopolis
1 min lectură·
Mediu
ca fiu adoptiv al soarelui
mă întorc acasă…
înspre syria mi se îndreaptă pașii
după ce, transfigurat, am trecut
prin athanorul prefacerii
primul popas în periplul meu,
lâsând în urmă Hyperboreea natală,
este omfalosul întâiului clar de lumină
situat pe cărările triangulare
ale inimii.
asemeni păsării Fenix,
renasc - radix ipsius -
în a șaptea suflare divină
cu cat mă apropiu de kosmos.
trec dincolo de tărâmul catartic
unde timpul e doar un concept
menit să stârnească imaginația
ajuns în sudul culorii sure
ce desparte albul de negru
mai fac o escală necesară,
cartografiind pe retină
azimuturi radiale…
continui călătoria spre Heliopolis
levitând printre stelele far,
și devin când alb, când negru,
novă și rază, deopotrivă…
în vârtejul apropierii de citadela solară
devin tot mai mic,
tot mai mic,
un punct axial ce unește unitar
două entități colosale
la porțile syriei mai fac un popas
după care, într-o endosmoză mistică,
sunt integrat, agregat,
asimilat și regenerat,
de energia solară…
ca fiu adoptiv al soarelui,
m-am întors, în sfârșit,
acasă
002.115
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Nicolae Groza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Nicolae Groza. “Spre Heliopolis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/115551/spre-heliopolisComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.