Atât de plină de mister dar te cunosc atât de bine
Căci te-ntâlnesc din zi în zi și te desprinzi din mine.
Ca lună nestemată ești așternută pe hârtie
Iar când îți schimbi mereu culoarea,
Alerg de vise întregi…
Priveam tabloul verde al eternității, o frumoasă stâncă acoperită de un covor de iarbă deasupra mării infinite. Vântul bătea încet. Am văzut o mică gaură într-un colț
Un craniu rânjește către mine într-un mod ciudat. Parcă îmi spune că voi muri aici, la fel ca el. Dar eu nu pot muri aici, din nefericire… Nu e doar un craniu, e atașat unui schelet. A murit așezat,
Noi nu ne cunoșteam dar ne-am intersectat.
Tu, dreapta ideală, eu, cerc puțin pătrat,
Apoi am demonstrat.
Tangentă tu îmi ești, iar eu ți-s asimptotă,
Ca funcție de te-aș scrie, ți-aș fi eu
Pe malul marii infinite,
Pe langa stancile naufragiate,
Sub cerul noptii funerar
Pasii-mi bat un ritm mortuar.
La lumina lunii pline
Si a stelelor aproape moarte
Stancile imi par
E noapte, și-n vene îmi curge venin...
Plouă, și de apă-i pământu-i plin...
La asta ora târzie
Mai suntem doar eu, și focul ce sfârâie.
Mă duc la geam, privesc dement
Apa crescândă ce
Vrei faimă si posteritate,
Bogăție și respect.
Dar unde ai putea să le obții pe toate
Când tu nici nu știi ce vrei concret?
Chair dacă asceastă lucrare se numește „Ghid pentru obținterea
BI