Poezie
Pe malul marii infinite
1 min lectură·
Mediu
Pe malul marii infinite,
Pe langa stancile naufragiate,
Sub cerul noptii funerar
Pasii-mi bat un ritm mortuar.
La lumina lunii pline
Si a stelelor aproape moarte
Stancile imi par vampiri
Plictisiti de libertate.
Gasesc o barca singuratica,
Rasturnata de marea sadica.
M-asez pe ea incet,
M-asez pe ea s-astept.
Astept marea sa ma-nghita,
Nisipul sa ma innece
Sau pe cer s-apara
Steaua cea mai rara.
O-astept sa-mi arate drumul
Catre fericirea mea,
Sa urc pana la cer,
Sa fiu vesnic alaturi de ea.
Dar astrul nu apare
Lasandu-ma-n intristare,
Lasandu-ma sa ratacesc solitar
In acest gigantic univers bizar.
001.545
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Ionică
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Ionică. “Pe malul marii infinite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-ionica/poezie/13995731/pe-malul-marii-infiniteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.