Poezii

Atât de plină de mister dar te cunosc atât de bine Căci te-ntâlnesc din zi în zi și te desprinzi din mine. Ca lună nestemată ești așternută pe hârtie Iar când îți schimbi mereu culoarea,

BIBogdan Ionică

0

0

Noi nu ne cunoșteam dar ne-am intersectat. Tu, dreapta ideală, eu, cerc puțin pătrat, Apoi am demonstrat. Tangentă tu îmi ești, iar eu ți-s asimptotă, Ca funcție de te-aș scrie, ți-aș fi eu

BIBogdan Ionică

0

0

Pe malul marii infinite, Pe langa stancile naufragiate, Sub cerul noptii funerar Pasii-mi bat un ritm mortuar. La lumina lunii pline Si a stelelor aproape moarte Stancile imi par

BIBogdan Ionică

0

0

E noapte, și-n vene îmi curge venin... Plouă, și de apă-i pământu-i plin... La asta ora târzie Mai suntem doar eu, și focul ce sfârâie. Mă duc la geam, privesc dement Apa crescândă ce

BIBogdan Ionică

0

0