Poezie

E noapte

1 min lectură·4 septembrie 2011

Mediu

E noapte, și-n vene îmi curge venin...

Plouă, și de apă-i pământu-i plin...

La asta ora târzie

Mai suntem doar eu, și focul ce sfârâie.

Mă duc la geam, privesc dement

Apa crescândă ce parcă-i ciment.

Aștept câteva secunde...

Ochii-mi, în noapte, departe nu pot pătrunde.

Fără preludiu, o undă străbate cimentul,

Din întuneric, chipul ei apare ca vântul.

Îi deschid, ea intra în casa...

O Doamne, e atât de frumoasă!

Din vine se scurge acidul...

Ce cadou minunat mi-a făcut Cupidul!

Ne privim minute în șir, fără cuvinte,

Niciun gând nu-mi trece prin minte...

Tot universul se rezumă

La ea, și pixul ce-l țin în mână.

Brusc, ne îmbrățișăm,

Fierbinte ne sărutăm.

Uniți, cădem într-un fotoliu...

Nu mai contează niciun detaliu...

Dar dispare ea, dispare noaptea,

Sunt în fotoliu, gândindu-mă la ce-mi șoptea.

Văd pixu-n mână, hârtia-n față...

Nu înțeleg de ce e dimineață...

Atunci, furios, mă prind:

A fost un vis, căci am adormit scriind.

001.310

Bogdan Ionică. “E noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-ionica/poezie/13988294/e-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.