Poezie
E noapte
1 min lectură·
Mediu
E noapte, și-n vene îmi curge venin...
Plouă, și de apă-i pământu-i plin...
La asta ora târzie
Mai suntem doar eu, și focul ce sfârâie.
Mă duc la geam, privesc dement
Apa crescândă ce parcă-i ciment.
Aștept câteva secunde...
Ochii-mi, în noapte, departe nu pot pătrunde.
Fără preludiu, o undă străbate cimentul,
Din întuneric, chipul ei apare ca vântul.
Îi deschid, ea intra în casa...
O Doamne, e atât de frumoasă!
Din vine se scurge acidul...
Ce cadou minunat mi-a făcut Cupidul!
Ne privim minute în șir, fără cuvinte,
Niciun gând nu-mi trece prin minte...
Tot universul se rezumă
La ea, și pixul ce-l țin în mână.
Brusc, ne îmbrățișăm,
Fierbinte ne sărutăm.
Uniți, cădem într-un fotoliu...
Nu mai contează niciun detaliu...
Dar dispare ea, dispare noaptea,
Sunt în fotoliu, gândindu-mă la ce-mi șoptea.
Văd pixu-n mână, hârtia-n față...
Nu înțeleg de ce e dimineață...
Atunci, furios, mă prind:
A fost un vis, căci am adormit scriind.
001287
0