Așa ne cântă la ureche tuturor, ascultă!

In haine vechi și rupte

încă un zeu al lemnelor de foc

bate ritmuri noi pe genunchii goi,

aproape goi,

Și toate gândurile lăsate în urmă de lupte

sunt voci când joase

când inalte

când iar groase

Ca o sinucidere a melcilor ce părăsesc o parte a trotuarului doar pentru mitul celeilalte

căci, într-un fel sau altul, cei aleși le-au mai păstrat un loc

Sunt lungi limbi libere sărutând asfaltul.

Pentru fiecare dintre numele aerului

Privește în urmă alt zeu al lemnelor de foc.