către musca moartă din ochiul meu drept

prinși intre Steaua Polară, Arcul de Triumf dintr-un oraș mâncat de vulturi nedemni și singurătatea muștei moarte din ochiul meu drept, copiii cândva personificați pe rând în litere aiurea și în cioburi de sticlă au încetat să creadă că motivul pentru care se visează inventatori de noi aparate de zbor e altul decât frica. aceeași muscă moartă cheamă în jurul capului meu un roi de muște mai mici, vii, jucăușe chiar, care nu par a vrea cu adevărat să mă facă să închid ochiul - cu toate că eu vreau să îl deschid, și el vrea orice numai să nu le închidă și pe ele.