wings on wheels
high night runs low double deckers queen victoria queen victoria\'s long long dead hai, alta coroana acum, porumbelul pe drum si nu ne pare rau. lumina cortina aminte aminte amin, doi cercei
război
Încearcă să nu te lungești la vorbă În lumina ușii întredeschise, în fum Am stabilit mersul lumii deja Hai să ne dăm în cap cu pietre de caldarâm, acum. Omul ăsta îmi poate fi dușman. Nu
Spontan, pervazul mâinilor ce stau
Ce pline sunt cântarele cui știe Ce tare, una mie una ție Cum faci să scoți câmpie din câmpie Când sus pe casă nu cad guguștiuci Dar tu te duci, când zici că pleci, te duci Și faci pomană
Despre picioarele păsărilor anotimpului vostru, și despre cum păsările care par făcute din picioare sunt de fapt făcute din picioare
perdele, perdele, ce frumos, ce frumos în gura unui miel, doi porumbei trec granița pe jos la o poartă, cu ciocanul bate lent un cimpanzeu la poarta raiului, cu ciocanul un sfânt
pentru zeci
pentru zeci de milioane de poteci în cerc încearcă să ne cânte ode line menestreli atotputernici pentru zeci de milioane șobolani muți ard în flăcări pe maidane ciucuri reci croieli de prunci
Cu peștii pe asfalt
ia uite, nu mai râde omul din lună uite, mamă, punga aia verde cu oase atârnată la balcon, a lăsat-o acolo ieri seară ia uite, e noapte și turla bisericii privește în zarea cea bună, și iară
Prefețele supunerii
Calea spre stele din așa un ultim loc E curgeri de vânturi spre ele ca versuri suflate la ureche de soldați îmbrăcați în mantale de piele de om Și e urme de șolduri pe hârtie fotografică
Noua Tablă
A: Să nu-mi stingeți corurile cu apă așa cum pe tăcere turnați spațiu! Nici cuie să nu-mi bateți în soli așa cum în negură scuipați cu îndrăzneală! Nu-mi scrijeliți idolii din semeni iubindu-i
În grădina lui Ion - Apocalipsul
Verde, cad broaște râioase (bombe cu hidrogen, pompe de venin) în lanul de secară, în grajdul de porci al bătrânului putred, și seară de seară bătrânul e putred și nu știe decât că nu știe ce pierde.
Așa ne cântă la ureche tuturor, ascultă!
In haine vechi și rupte încă un zeu al lemnelor de foc bate ritmuri noi pe genunchii goi, aproape goi, Și toate gândurile lăsate în urmă de lupte sunt voci când joase când inalte când iar
către musca moartă din ochiul meu drept
prinși intre Steaua Polară, Arcul de Triumf dintr-un oraș mâncat de vulturi nedemni și singurătatea muștei moarte din ochiul meu drept, copiii cândva personificați pe rând în litere aiurea și în
Viespea adâncită în fericire, sau Despre potopul dintre rădăcini
Pereții veșniciei atârnă de o carte Găurită în mijloc de veci Nimic nu e mai mult ca veninul de oaie Veninul de soi e venit din vreun beci Atârnă și zboară dintr-o parte în cealaltă parte
Pentru înțelegerea orbirii
De-a lungul străzii ce duce spre orbire Răsună scurt și cu ecou tigăi de lemn – Picături de suflete ascultate cândva Ori doar moarte din fire, nedemn. Întoarce privirea spre zid De câte ori te
premonitie a cutremurului lumii, cu adnotari invizibile umflandu-se sub pielea ta, cititorule!
Căutători ai tuturor lucrurilor, cutremurul din acestea suntem. Timpul nu poate fi o câmpie bolnavă, plină cu omizi nemuritoare colcăind, incovoindu-se, incălecandu-se ritual. Nemuritoare sunt doar
Ganduri In Digital
ULTIMAnoapteÎNmine În noaptea asta o să-mi fug din creier În noaptea asta cu ceru-i defect Privit cu angoasă de jos, La ora când ora va fi un obiect de uitare, naiv și frumos, O să vă dau
Mașina de eu
Mașina de eu îmi mai cere o fisă... O vorbă în timp la viteză admisă, Cu timpul de-odată prin ochi de pisică Metalul gândit mă apasă cu frică. Mașina de eu îmi mai cere o fisă... Si ziua
Tot mai vechi
Te simți mereu mai gol pe dinăuntru Si gândul tau arată ca un maț. Din lacul tău de molii Cu aripile frânte Moi buze se adapă cu nesaț.
Agonie cu preludiu studiat și ochi
Din camera de zi a unui orb Privesc pe fereastră senzații. Degete de fiere urcă din tenebrele cântecului, Copii râd, Coboară, se preling încet în nori de carne, Râd, Se văd orbiți
Mereu
Ziua nopțile cad toate, Și cad și cazi și vezi și uiți, Și cresc și urca și te negi. Nebuni molipsiți împart cerul în fluturi Cu ranga.
Pareri
Pareri Azi luna e în toane proaste, Ma rupe un gând anatomic. De undeva, pareri albastre Zâmbesc catre mine ironic. Mi-e dor de viitorul cu note de subsol, De ale lumii
