premonitie a cutremurului lumii, cu adnotari invizibile umflandu-se sub pielea ta, cititorule!

Căutători ai tuturor lucrurilor, cutremurul din acestea suntem. Timpul nu poate fi o câmpie bolnavă, plină cu omizi nemuritoare colcăind, incovoindu-se, incălecandu-se ritual. Nemuritoare sunt doar urmele de pași din carnea trenului care coboară mai adânc în noi de câte ori îl apucăm de un capăt și îl extragem plăcut de dureros din fiecare nară. Luntrași supradimensionați cresc și cresc monstruos și cad secerați în luntrile ce țin loc de apă, acum celebre, luntrile prea mici în care n-au cum sa mai incapă, peste cadavrele celor dinaintea lor, fericiți, îi vedem, beți nuntași. În fiecare clipă se naște un antreprenor de pompe funebre. Bucurați-vă, cântati si iubiți! Căutați de cutremurul lucrurilor, cu ochii inchiși de pleoape crescute împreună, mărșăluiți! La celălalt capăt al lumii, un nou născut moare dintr-un blestem.