Bogdan Geana

cel mai simplu pe numarul de whatsapp 0740 020 154, numărul de intrat în direct la radio.

Mersi mult. O voi monta cât pot de repede.

Aici: ca pe o haină împrumutată
pe care n-au curaj să o murdărească.
te voi contrazice și eu, în consonanță cu domnul Liviu Nanu. Ți-e frică să murdărești haina împrumutată dacă ești la prima „abatere” de acest tip. Pe urmă nu îți mai pasă. E minunat să aplici o axiomă pe un anumit segment, după care să admiri influorescenta fiecări funcții în parte, influorescenă cu metehne de contaminare mundană. Pentru că tu asta faci. Și când vei exagera puțin această contaminare îți vor ieși niște absurdități pasibile de dogmă.

Felicitări!

Se vrea la Radio Agonia. O poți citi și ne-o trimiți?

*Rămașii vor da mereu pomană prafului
și luminii” aici este centrul de greutate al poemului tău. Nu este cel mai reușit de la tine, dar Asia din el îmi zâmbește atât de plăcut că nu pot să îi refuz momentele de glorie. Spui multe cu puține cuvinte și ăsta e un merit. Eu după cele două versuri nu aș mai fi scris decât maxim un vers, ceva de un echivoc ptolemeic. Și atât, dar asta e altă treabă. Felicitări?

Ai vrea să îl trimiți împreună cu câteva dintre ultimele tale texte pentru Radio?

Jőlán, acesta este cel mai puternic text al tău de până acum aici pe site, este chiar și pentru mine o foarte mare surpriză.

„N-ar fi trebuit să rezervăm astăzi scaune goale,
În amintirea celor care au fost nevoiți să plece
De boli, de timp, de frig și de bere.”

Dacă îmi permiți un sfat: sublimează până la absurd, joacă-te, frizează la orice pas absurdul și dresează-l! Cred că ai această calitate, această armă teribilă.

Pe Fb acesta va fi POEZIA ZILEI.

Și licitez și pentru Radio Agonia, însă mi-ar face o imensă plăcere să îl citești chiar tu. Ce zici?

La Radio cu ea!

mă bucur că scrii și românește și o faci bine, spun asta, dat fiindcă avem ceva istorie cu multele texte, bune, de altfel scrise în engleză pe care ni le tot trimiteai aici. Iar pentru un prim poem. Felicitări! Așteptăm și altele.

și „tâmpele”. În rest, e o plăcere, mi-a plăcut suficient cât să încerc să îl citesc eu pentru radio, însă nu îmi place ce a ieșit încât dacă vrei, aștept să îmi trimiți varianta taaudio, în mp3. Și nu doar la acest poem. Aștept cu drag.

BG

îți voi răspunde strict în baza argumentului tău:
„Nu din falsă modestie, ci dintr-o opțiune care cred că mă definește, prefer să rămân mai degrabă cumva în spatele scenei. Expunerea constantă mă obosește și nu simt că este spațiul în care pot să funcționez cel mai bine. Rolul de observator atent, cumva de „sufleor”, mi se potrivește parcă mai mult.”

Opțiunea ta eu o traduc: mergem cu toții la munte dar eu voi sta în cameră. Păi de ce mai mergi la munte. Nu crezi că o parte din cei cu care pleci în excursie vor fi dezamăgiți?
Și vin cu o urare: îți doresc să găsești spațiul unde să funcționezi cel mai bine, dacă acesta nu este aici. Roluri de observator îți oferă toate celelalte site-uri de poezie din arealul web din România, care nu sunt nici poezie.ro, nici Agonia, și de pe care, îți spun un secret: unii vin aici și devin interactivi. Și te mai rog să ții cont de un aspect. Tu te bucuri mai ales datorită administratorilor care te-au remarcat de o anumită vizibilitate, care ți-a crescut nivelul și te-a adus în fața reflectoarelor. De aici și necesitatea de a dialoga cu ceilalți. În clipa însă în care textele tale nu ar mai fi remarcate, în primul rând datorită multor comentarii și a dezbaterii pe alte texte, s-ar putea ca statutul tău de observator să nu îți mai placă. Puține discuții, puține accesări.

Ăsta este motivul pentru care invităm autorii pe care îi apreciem să ni se alăture. este vorba despre un mecanism pragmatic mai mult decât despre unul sentimental.

care îmbină fericit clasicul cu postmodernismul, însăși calea POETULUI în trupul de istorie al României. Felicitări Alina.

Dacă îmi permiți, îți voi citi eu poezia la Radio, dar ar fi bine să ne trimiți textele tale citite de tine. Dacă nu ți-e cu supărare.

BG

de la concurs încoace te observ și îmi face mare plăcere să te citesc. Aceta este și motivul pentru care recomand acest poem ca o introducere în alchimie, îl recomand atât aici, cât și pe facebook. De asemenea, m-aș bucura ca, așa cum ai făcut cu prilejul concursului când ne-ai trimis poezia ta ai face mai des, ne-ai trimite textele pentru Radio Agonia. Pentru mine e ceva ușor neobișnuit să avem o poetă câștigătoare care se afișează la Radio cu un singur poem. Uite, fac eu un pas înainte și îți voi citi acest text la Radio Agonia, dar mi-ar plăcea să avem și varianta ta, modul în care simte autorul fiind ceva special, pe care ni-l dorim des la Radio. Acestea fiind zise, mă raliez Ottiliei și te rog să fii puțin mai prezentă, nu de alta, dar dacă cel puțin doi îți spun că faci bine când te implici poate că ar trebui să te implici. :) Cu mult drag și uimire, BG

textul e de aseara, citit de mine pe Radio Agonia.

De asemenea, un alt text al tau este recomandarea noastra la POEMUL ZILEI de astăzi.

Felicitări!

Acum, lasă lenea de-o parte și vino și cu interpretările autorului la textele tale.

BG

ciclul tău parizian, unde la început părea un capriciu se dovedește treptat a fi o necesitate, universul neparizit fiind din start predispus la extincție. În secunda asta poeziei tale i-aș atașa Paroles, paroles, de la Dalida, în ciuda faptului că sufletul mi-este vândut lui Gainsbourg.
„C'est étrange
Je n'sais pas ce qui m'arrive ce soir”

Te conjur să o citești pentru radio!
BG

te-am intrebat în ideea că o citesc la radio si e o diferenta care conteaza. Revino la forma initala în cazul ăsta, are sens „debarcat insulă”. Auzi, nu mai bine o citești tu și mi-o trimiți, cred că ar ieși mai bine citită de autor. Mersi

ai vrut să scrii: un misionar debarcat insulă
sau debarcat pe insula?

un odobeștean îl salută pe focșănean. Ambii din Capitală! Mulțumesc pentru vorbele frumoase..

editorii vă acordă un vot de încredere și vă ridică nivelul la 120, puteți însteluța texte.

Aștept din partea dumneavoastră asigurări că aveți copyrightul imaginii sau dacă nu, vă rog să nu încărcați. Pe de altă parte, aveți la dispoziției și Radio Agonia, dacă considerați că lucrărilor dumneavoastră, chiar dacă sunt proză, merită să li se dea glas.

Baftă,
BG

Aștept o rezoluție din partea colegilor mei cu privire la ridicarea nivelului dumneavoastră, pentru a putea încărca imagini, pentru că la 105 nu puteți face acest lucru. Am însă o rugăminte la dumneavoastră: numele de familie vă rog să îl scrieți cu caractere normale, se creează un mare dezechilibru vizual ca doar numele dumneavoastră să fie scris cu majuscule. În altă ordine de idei, în cazul în care se acceptă ridicarea nivelului dumneavoastră, e bine să știți că nu acceptăm nicio imagine pentru care nu garantați copyrightul. V-o spune unul care suflă și în iaurt la acest nivel, cu peste 15 ani de păzit bostănăria.

sunt deja multe poeme ale colegilor tăi, iar politica mea este de a promova cât se poate de sincron creația autorilor de aici. Dacă tu îmi trimiți acest text în decembrie, nu faci decât să încurajezi un decalaj cultural românesc pe care eu, în calitate de cunoscător, nu mi-l doresc. Crede-mă, îți ia 5 minute să îți înregistrezi vocea în condiții de liniște și să mi-o trimiți în format mp3. De restul mă ocup eu.

tu ai un motiv pentru care nu ne trimiți pentru Radio textele tale? Consider că se pot califica pentru air-play.

De ce nu ne citeşti poemele tale pentru radio? De această dată ca o invitație la tăcere.