Bogdan Geana

Puteți fi ceva mai concretă, stimată doamnă? Spuneți-ne pe șleau ce vă nemulțumește.

Tudor, acum că s-au terminat meciurile de ieri și am avut timp să îmi ling rănile pentru eliminarea celor cu „capul verde”, am ceva timp pentru a monta restul poemelor. Nu pot însă să încep fără o lămurire din partea ta: cum se numește prima poezie trimisă acum câteva zile pe site, cu vocea, creditată clar greșit: fericirea ocupă un spațiu mult prea strâmt. De asemenea trimite-mi o scurtă înregistrare în care te prezinți și citești acest titlu. Mersi mult.

După cantitatea variantelor propuse aș spune că era mai corect să spuneți: „neașteptată”. :)

Da, pentru că „firescul” acționează asupra noastră printr-un mecanism invers. Un marșarier al previzibilului. Și iată diagnoza sentimentului colectiv al rușinii. Iar tu ai născocit pe scheletul unei scheme carteziene povești pentru câteva nopți bune. Felicitări! Și să auzi ce bine se aud, rostite!

Mersi Tudor, e perfect, mă voi ocupa după penaltiurile care mă lasă indiferent la Australia - Egipt :) Mai trimite-mi și inregistrarea scurtă cu Prenume Nume și Titlul poeziei misterioase pe care deja am montat-o și încărcat-o la Radio. O seară frumoasă!

Ici c'est Parnas! Nu voi spune mai multe, pentru că le-a spus Doru mult mai bine înaintea mea. Doar că prezentarea ta este atât de condensată, ca duciurile dintr-un târg de pe malurile Bosforului. Iar sugestia auditivă a trompetei la Miles și la Clint Eastwood (vai ce bine că ai eludat pianul, pentru că Gran Torino m-ar fi deraiat de la feeling) mi-a transmis ceva gen: noir-ul e doar un gen cinematografic într-o junglă de genuri și subgenuri. Felicitări! Poate spargi gheața și îi dai glas, pentru Radio Agonia... Ar fi superb.

Felicitări Jolán, nu te-am citit câteva săptămâni și iată-mă surprins de maturitatea ta. Lingvistic nu te-ai maturizat, DAR SĂ NU O FACI! Și nu pentru că limba ta română nu e perfectă, ci pentru că ai o anumită sensibilitate pe care dacă ți-ai dresa-o nu ai mai fi tu. Și permite-mi să închei cu ceva ce nu aș vrea să fie perceput drept o comparație nepotrivită: cunoscătorii știu că geniul lui Rebreanu se datora în primul rând faptului că era un vorbitor fluid de limbă maghiară și unul foarte controlat și temător de limbă română. De aici realismul care avea să îl prefațeze pe Camil Petrescu. P.S. Ieri ascultasem în program unicul tău poem trimis la Radio Agonia: „simplitatea care ne strigă pe nume”. Nu ți se pare că aici avem un dezechilibru ce trebuie corectat? :)

Citesc și mă opresc aici: „în golul dintre douã cuvinte este atâta poezie
cât îţi poţi permite sã accepţi
toată durerea facerii şi desfacerii”. Concentrat, crispat și totuși atât de cartezian încât nimic nu mai poate irita, nu mai poate rașcheta pe câtă oază de sens transmite „golul dintre două cuvinte”, acele necuvinte altfel surprinse de tine în epură. Am citit un text puternic, masculin și totuși cu un picior în Parnas, încât nu mă pot stăpâni să nu te rog să îl pui și pe voce. Felicitări. Nu am mult timp zilele ăstea, dar cât am, sunt fericit să îl investesc în astfel de poeme.

Tudor superb acest poem, chiar e nevoie de el pe Radio Agonia. Mi-ai trimis un text „te lași călcat în picioare de fluturi albi”, cel puțin la fel de bun cu acesta, care însă poartă acest titlu. E clar că s-a strecurat o greșeală și că asta mă transformă pe mine într-un nesătul care îți voi cere următoarele lucruri: 1. trimite-mi o înregistrare foarte scurtă în care doar îți rostești doar numele și titlul poeziei pe care deja am montat-o și care din această seară s-a alăturat tuturor celorlalte poeme cu care ne mândrim la Radio Agonia. Voi lipi eu fără probleme aceste două fonograme. 2 trimite-mi și acest text, cu introducerea după modelul anterior: prenume, nume, titlu poezie și poezia în sine. Pot să îți spun că înregistrarea este foarte bună, deci repetă aceeași manieră. 3. trimite-mi, când îți faci timp și alte texte. Locul tău este alături de noi. Mulțumesc mult, aștept.

Gata, poemul e de acum pe Radio Agonia, citit, din păcate de mine. Aștept în continuare poemele tale citite de tine. Mulțumesc.

Domnule Busicescu, sarcasmul dumneavoastră este cel mai bun lucru care se putea întâmpla în subsolul gândurilor mele, motiv pentru care vă rămân profund îndatorat până la totala și veșnica mea depersonalizare. Este de încurajat gestul dumneavoastră? Sigur, din postură de editor aș spune că nu, dar ca autor... Ceea ce am să vă spun acum nu am mai spus nimănui: nu credeam că egoul meu va tresări atât de fericit, cu nutrient din frumoasele dumneavoastră vorbe. Ce mai contează că Doru spune „latrini” și dumneavoastră „latini”. E important să aveți aspirații cât mai înalte, mi-ar părea rău ca acum o anumită ”cooperativizare” să vă taie elanul de a merge mai departe. Să nu abandonați niciodată cultura înaltă domnule Busicescu, indiferent de muflonii a căror apariție vă creează atât disconfort, semn evident că nu ați înțeles livrescu acestei inserțiuni. Îmi pare rău că vă lipsește gașca, dar să știți că, cu puțină răbdare puteți pune bazele unei incipiente găști, alături de domnul Dan Furdui. Sau dumneavoastră sunteți un lup singuratic. Un adevărat lup de oale.

Stimată doamnă,

Am rugămintea să cumpăniți de două ori mai înainte de a posta texte precum Lumea de azi. Consiliul editorial a rămas surprins de acest text al dumneavoastră, incalificabil. Dincolo de absența oricărui criteriu literar-poetic hate speechul la care ați recurs v-a urcat rapid în topul autorilor ce ar trebui eliminați negreşit de pe acest site. Noroc cu textul de aici, care m-a făcut să uit. Aşadar mare atenție la astfel de derapaje, riscați să primiți cartonaj roşu.

Fiindcă tot se poartă universurile alternative (e la modă un soi de Spiderman Noir), îmi place să îmi imaginez în poemul tău topografia paralelă din Deșertul tătarilor. Cu alte cuvinte, respect și prețuiesc la tine modul în care știi să pui carne pe câte o idee. Ca un taxidermist al logicii rostogolite pe scări. Ai restanțe mari la Radio, hai te rog eu, foloseștre astfel de prilejuri ;)) pentru a recupera!

Mai cinic mod de a transmite ceva alăturând „ismeneli” la „cultură” și la o întrebare fără răspuns (Care Walt?) nici că puteați fi complimentat mai frumos. Hai gata că ne-am băut fecaluța, să intrăm în miezul lucrurilor. În ceea ce vă privește, presimt că vă așteaptă un prelungit stand-by.

Domnule Clonă Furdui-Busicescu, sau poate ar trebui să vă spun Futicescu, învățați că dacă respectați literatura, atunci când dați un citat, TREBUIE să îl dați integral și nealterat. Altfel spus, eu am spus „sorginte” eminesciană și dumneavoastră m-ați acuzat că v-aș fi transmis ceva legat de „originea” eminesciană. Ceea ce schimbă polii mesajului meu, atât de mult încât în condiții puțin mai grele m-ar îndemna să vă vorbesc despre origini la modul general. P.S. Sunteți prea mărunt pentru cei mai redutabili editori de pe cel mai bazat site de poezie contemporană românească. Bucurați-vă de atenția pe care cu imensă generozitate v-am oferit-o, în Sfântă zi de Duminică.

Adică sunteți unul din milioanele acelea de epigoni ai romatismului românesc târziu, adică împrumutaci după traducere, nu după nemții romantici, sau englezi, Doamne-ferește. Vă distinge de ceilalți faptul că dumneavoastră credeți că nu copiați niciodată pe nimeni și aveți tupeul să acuzați de nedreptate atunci când nu sunteți publicat. Până și atitudinea de aici este de un mimetism obositor deja, mai ales pentru unul vechi ca mine. Sau poate, cum spunea bătrânul Walt, dumneavoastră sunteți o „multitudine”. Întrebare, care Walt? Sunteți om de cultură, ce atâtea ismeneli? Haideți cu puțină naturalețe și fără AI, pentru că ar fi incorect, eu unul militând iscusit împotriva AI-ului pretutindeni.

Bine domnule Busicescu/Furdui/DanSam/șiprobabilaltcinevafrustrat, o fac și pe asta, deși un astfel de gest este de obicei impozitat cu pasute de euro, dar astăzi fac o excepție pentru dumneavoastră.

Pe Poezie.ro clientul nostru - stăpânul nostru, totul gratis și la varice, dacă nu dormeam pe mine după noaptea unei zile grele probabil că vă cinsteam și cu un sana și cu o japonă mică cu mac. Critică să fie:
- text ce abundă în locuri comune: iubirea - dar sublim, foc nestins, nestemate trăiri,
- expresii consacrate: vechi și noi (Ciocoii vechi și noi), „a fost și soare-au fost și ploi” (Compact), la început - La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă (Eminescu... spuneți dumneavoastră titlul poemului), de la apus la răsărit - de la nord la sud, de la vest la est...
Avem așadar de-a face cu o copie nereușită a unui poem de sorginte eminesciană, cel mai aproape îmi vine în minte prima strofă din Când amintirile...:
„Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung și cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.”

P.S.
Sincer vorbind nici asta nu numesc critică, însă considerați că ați primit și așa prea mult, să zicem un dram pentru una dintre personalitățile pe care vi le-ați alocat pe acest site. Dacă m-ați fi întrebat de ieri v-ați fi spus că răspunsul dat este unul administrativ și atât, restul trăgând după sine anumite drepturi materiale, mai ales că nu îmi amintesc să fi făcut armata împreună. Cât despre „alungarea cititorilor și poeților de pe site”, prezența dumneavoastră mascată spune tot. Hai că vă las că poate aveți și dumneavoastră ceva treabă, fără să vreau să insinuez că ați face tot ce fac eu.

Domnule Furdui, pe lângă dosarul domnului Pașa, dispuneți cumva și de al meu? Nu de alta, dar dacă ați început vânătoarea de vrăjitoare continuați cu mine, vechime mai mare ca editor și sete mai mare de sânge. Sau nu aveți contul meu de facebook și vă lipsesc niște informații din trecutul meu? Sau poate vă gândeați că mie mi-ar fi plăcut textul ăsta, pe care însă nu l-am putut promova din cauză de răutatea domnului Pașa. Nu domnule Furdui, nu avea ce să-mi placă la acea înșiruire de acțiuni astrale atribuite unei ființe umane pe care dumneavoastră o considerați poezie. Prin urmare și eu v-aș fi cenzurat. Este suficient să pun textul ăsta lângă altele dintre cele recomandate de curând pentru a ne da seama că ce ați scris dumneavoastră e subțirel rău. Nu scandalos, dar banal, plictisitor, mai rău decât dacă era ceva penibil, ușor de reținut. Noi suntem aici pentru a ne asigura că acest site nu se va umple de maculatură pentru care poate alții ar fi fericiți. Noi nu. Suntem site-ul numărul 1 pe poezie românească contemporană, prin urmare, când vine vorba să păstrăm ștacheta ridicată nu ne dăm în lături să plivim buruienile.

Stimată doamnă Matache,
mă alătur și eu spuselor domnului Mihail, așa că vă rog să acceptați felicitările mele pentru acest laudatio adus „sfântului Ciucurel mic”, iar aici este de apreciat imaginea, aceea de sfânt, care, în calea lui miruiește camerele. Mă bucur că domnul Mihail nu a citat această imagine, care mi se pare esențială. Voi înregistra această poezie pentru Radio Agonia, pe care vă invit să o ascultați sâmbătă și duminică în heavy rotation.
Referitor la varianta cu înmormântatul lui Snow, să știți că mai există și varianta cu împăiatul, v-aș putea recomanda un taxidermist de renume specializat în animale mici, eu am păstrat cu ajutorul său câțiva guppy mici, roșii și aurii pe care îi folosesc ca token norocos la Monopoly.
Aștept și alte texte cel puțin la fel de sensibile din partea dumneavoastră.

Evident că e de citit, dacă se poate chiar de către autor. Regret că nu am putut să o recomand chiar eu, dar asta nu mă oprește să constat, de parcă nu aș fi știut versaltilitatea lui Doru de a scrie inclusiv în formă clasică, mă refer, obiectiv la Miron Radu Paraschivescu și Cânticele sale țigănești. Zile frumoase pe poezie.ro și la Radio Agonia, care mie îmi depășește așteptările. P.S. Am debutat aseara un ciclu nou la Radio: mash-upuri poetice. Adică dacă scrii o replică la un alt poem și mi le trimiți, eu le montez separat dar și mash-uite, iar publicul le poate asculta împreună. Doi autori și un pretext. Vă băgați?