Bogdan Geana

Important e sa se inscrie, am sa revin mai pe seara cu mai multe amanunte. Vedem noi pe urma insa, dupa cum spui si tu trebuie sa fie ingrozitor de nepotrivit ca sa nu se califice. Mersi si continua sa ne dai sfaturi, te rog!

fix așa era și gândit, dar nu vă pot divulga mai multe. Mi-e teamă însă că dacă nu ne strângem mai mulți va trebuim să ne oprim aici și să ne reprofilăm pe ghicitori. :) Și tu și Tego nu vreți să vă știți coechipierul, poate e bine să regândim acest aspect. Aștept să văd care sunt următoarele feed-backuri și vom decide din mers. Mulțumesc amândurora pentru ajutor, cu atât mai mult că fiind prima încercare de acest tip este posibil să ne lovim de câteva sincope. Mâine seara spargem purcelușul!

nu vei fi singură, îți promit. Ne vom măscări toți. Trimite mail și specifică dacă vrei sau nu să știi cu cine joci în aceeași echipă. Atâta tot. Și spor la scris. A mea e gata, acum am terminat-o, dar o voi posta mâine, la ora 23.01, după ce îmi voi ști și coechipierul. Ca la olimpiade, important e să participăm. Și așa cum mi-am permis să fac lobby la tine voi face la toți cei care au dubii. Sper să nu aibă! E prima bulgăreală pe anul ăsta, însă, cine știe? Fără emoții, ne vom face de râs în cadru organizat.

sunt în asentimentul tău. Este exact motivul pentru care voi participa și eu. Poate pic cu tine în echipă :) Mamăăă ce va urma. Evident că se va afla de luni încolo. Respect și aștept înscrierile.

mai ales că acest concurs este o joacă și nu a fost gândit doar pentru „tinerii” membri. Dacă ne retragem pe rând îți garantez că miza va scădea și este mare păcat. După cum am scris în regulament, singurul la al cărui poem nu poți comenta este colegul/colega de echipă. În rest, poți urca text și poți și aprecia un alt text, până la urmă ne respectăm suficient cât să recunoaștem un text mai bun ca al nostru. Eu cel puțin așa voi face. Sper că te conving și că nu tocmai tu te vei retrage. Hai, poate nu va mai exista data viitoare, sau poate că data viitoare o facem și mai și!
P.S.
Eu am o vârstă mult mai repsectabilă decât a ta, sâc :)

Ai să râzi de mine, dar mi-o imaginez recitată din off, pe o prezentare de modă J.P. Gaultier. Motivul poate fi, într-adevăr, firul roșu împletit. LIGNE MAGINOT i-aș zice prezentării. Cum ne protejăm corpurile de moarte? Cam ăsta cred că ar trebui să fie laitmotivul. Cu sentimentele ăstea plec eu, după ce m-am lăsat pătruns de firele tale roșii, împletite. Mulțumesc.

si nici nu va fi interzisa prea curand aici, asta va pot garanta. Mai depinde si de socializare, ca una e in Vaslui si alta intr-un club de fițe :)

Cat despre Kim Boggs, recunosc ca nu as rata sa te vad asa la un cosplay, recitand serios din Cioran. "Neajunsul..." ar fi mişto de ales, fiind mai concav şi mult mai zgârcit ca emulație.

legãturã Ceauşescu aici. El a moştenit o utopie şi nu a ştiut cu ce se mãnâncã. Iar de nou, nici vorbã. Sunt vechi ca vinul.

de fapt nu pe tine, că tu ești tălmaciul, truverul, cred că Cantor și-a băgat coada inclusiv în rândul tovarășilor de drum culeși de pe te miri unde, Gellu Naum e donator de treabă, pentru Dorothy sau pentru Harap Alb. Transfinit este rândul celor care pornesc într-o căutare, nu doar feeia, iar poemul tău, îmi place să îl siluiesc și eu la rândul meu (dacă l-ai eliberat, l-ai sacrificat) despre asta vorbește, este, dacă voi fi înțeles cum trebuie schema ancestrală și exhaustivă a formării și perpetuării partidului comunist, în care Manole o zidește pe Ana (paradoxal a fost și Ana Pauker zidită de Dej), pentru ca lucrurile să meargă bine, până la capăt. Transfinită este prezența ei și a oricărui tovarăș de călătorie (the carnies), mai puțin tu/Manole. Că așa e viața, pornim la drum și tragem după noi, ca un miriapod tot ce ne poartă sensul, toți însoțitorii (carnieșii ăștia) sunt rulotele fără de care omul cu blană de urs ieșit de sub pod ne anulează drumul. Tu eșt, evident, directorul circului ambulant. Tu, care de data asta legi aripile pentru ca pe zăpadă să nu lase semne de înger, ci probabil de prăbușită. Îmi amintește de un amic care, mic fiind și alegând evident orice alt termen care semăna puțin cu răposata ne-a povestit despre „strămutata” lui cutare...Frumoasă feeria ta. Acum da-ne și filmul, Edward Scissorhands, probabil.

eu prima oară am început lectura cu prejudecăți, nu am să ascund asta, dictate de nume, însă, pe măsură ce l-am perceput așa cum e, m-am îmblânzit. Dar da, „poetul Poșircă” nu sună deloc laudativ și nu prea te invită să îl parcurgi. Singura mea obiecție este legată de cât de mult ține să publice cu numele strămoșilor lui. Trăim într-un univers atât de subiectiv că te ia cu dureri de cap. Și nu te mai bășica și tu la tot pasul, că o să și ningă spre vineri și o să te bucuri de toate cele de iarnă. :) Fii puțin de gașcă și tu, să savurăm și noi licorile calde cu scorțișoară și să ne cânte în creiere Hrușcă.

Eu nu aș permite să mi-l schimbați. Eu! Și nu voi începe discursul cu strămoșii mei cu același nume cu al meu, deși țin foarte mult la această poveste, cu bejenia din pricina legatului lor de glie în urma unui act de donație a pământului cu tot ce era pe el și trecerea munților, cu cățel și purcel noaptea, numai bine de au pus în alte părți bazele a două sate cu nume prefixat după originalele lăsate acasă. Mi se pare și mie că mergem prea departe. E ca mătușile din familia mea, și cred că universale de altfel, care după ce nu își văd de multă vreme nepotul, crescut între timp, roase pe dinăuntru de neimplicarea lor în viața lui încep să elaboreze viitoare planuri de acțiune: știm noi o fată bună...Lăsați-l să crească!

nu avem ce clarifica. Însă de când a gândit Radu site-ul ăsta, cu mai mult sau mai puțin aport din partea noastră, el s-a vrut o platformă de rafinat idei. Nu există nicăieri stipulate rigori cu privire la gradul în care la opinii avem sau nu voie să interacționăm. Haios ar fi, în urma celor citite aici să emitem ceva de genul: avem voie să discutăm despre părerea celuilalt numai în zilele de joi și vineri, de la 13-15.
Ca să fiu cât mai explicit, nu sunt de acord cu umorile lui Emilian și nici cu acest început de segregare. E bine așa cum e. Eu unul îmi doresc foarte mult să mă combateți, cum îmi doresc la fel de mult să vă scriu dacă sunt de altă părere. Sper să nu vă țină și să reveniți la gânduri mai bune. Măcar că se apropie Crăciunul.

P.S.
Sunt de acord cu părerea ta, Iulia. Textul e slab, s-a îndepărtat de ceea ce l-ar distinge (acea influență voită sau involuntară de la Whitman) și în curând există riscul de a se pierde într-o mare comună. E păcat pentru condeiul lui Răzvan, cu atât mai mult cu cât poate ar trebui să îl lăsăm să își spargă singur capul, intervenind doar când accidentul se poate agrava. Știți cum e cu bebelușul cu mai multe moașe...
Apreciez însă foarte mult plăcerea cu care intervenim mulți să îl ajutăm.

spațiul cu vorbe, așa e, Nu avem nicio putere peste registrul cu intrări și ieșiri. Mulțumesc de vizită.

Pănântui din titlu se vrea un trop, sau este doar un typo?

Din primul vers. SE POATE ŞI FĂRĂ. Vezi acum dacã nu e mai colocvial aşa.

Acelaşi discurs epicizat care lipseşte din poezia româneascã actualã. Pãstreazã şi îmbunãtãțeşte stilul ãsta, dacã vrei sã te impui. Mi-aş dori să cred cã nu vrei pluton.

Sunt absolut impresionat de reusita ta, risc o aroganta: probabil una din cele mai frumoase poezii de anul acesta. Pãrerea mea! Ai o armonie interioara calibratã la micron:
"un sunet mai ciudat, ca un fel de culoare
Să fie portocaliu, să mă îmbrace într-o tonă de portocale"
sau
"Unde este și iepurele nevinovat, unde îmi sunt ierburile și iernile, amestecate cu verile"
Transmiti mesaje clare si noi, cititorii ne trezim inganand: LA 6.45 PRIMA LA DREAPTA la şasepatruzecişicinci pri ma la dreap ta... Asta e vrajã curatã.

Si dincolo de armonia interioara ai umor. Şi cât umor!!! De fapt tu ne vinzi alintul singurãtãții tale, pe fondul unui pastel hibernal, singurătate însă pe care o adori. Pe care o adori si de care te bucuri la maxim. Şi de teamã sã nu ți se ia scoți la înaintare pretextul spleenului.
"Mi-e dor, de un telefon cu clapetă
De mama mi-e dor
De o prietenă
Dar m-au dezamăgit toți."

Îți jur cã îmi vine sã închei: iete fleoşc!

Sã nu te superi, dar daca pe mine de la cãlduricã şi la o orã venerabilã mã transformi într-un tifossi de pe stadion, daca poezia ta mã scoate din zona mea de confort cred cã rolul tãu de ghid hipnotic poate fi deconspirat. Felicitãri!

pe Simfonia 2 de Mahler, cunoscuta si drept Simfonia invierii. Poemul tau mi se infatiseaza ca o placa de circuite integrate in epura, care treptat se activeaza, colorandu-se, scotand fum frumos mirositor si emitand diverse cuvinte. E ceea ce imi place sa spun ca ar fi "suprarealism imblanzit putin". Felicitari!

corectează. Ex. seriile

corectează