Bogdan Geana

din start vă spun că nu e vorba de segregare, ci de un instrument pentru a facilita comunicarea în ptimul rând din perspectiva emisiunilor de radio în direcf. Practic, toți cei care îşi doresc să participe la LEdT pentru început cer şi le trimit invitație. Desigur, ei vor putea chatui şj dincolo de emisiujile în direct, ínsă să spunem că mai multe absențe din cadrul emisiunii duc la suspendarea contului. Mă enervează toate măsurile punitive care îi revin fireşte inițiatorului, însă nu trăim într-o lume ideală şi orice privilegiu vine şi cu un set de obligații. "Ca să... trebuie să".

Am exclus whatsapp-ul din rațiuni de gdpr. Una e sa discutați doar cu adminul, care îşi asumnormele gdpr şi alta cu terți. Eu mai am şinalt număr personal în afara celui public de Radio Agonia, însă în cazul publicului sitiația este mai delicată.

În orice caz, ca să revin la chatul discord, ibteractivitatea în cazul emisiunii va creşte şi mai mult şi probabil şi coeziunea între membri.

nu era vorba despre textul dvs. ci despre recentul comentariu al domnului Leonard Ancuța. Scuze de malentendu, mă gândeam că e evident. Mai am și o strângere de inimă că totul e rezultatul unui AVC la Domnul Leonard.

şi apreciați că nu v-am retras textul, contrar regulamentului. Cu ocazia asta suntem şi noi transparenți, vede lumea că şi dvs sunteți imperfect.

comentariu plin de greşeli!

Sunteți pe alături ani lumină, dar probabil că luați ochii prin verbalizare. Joagărul Stihl nu există, fiind pur MECANIC, iar comedia romantică în cauză, siropoasă, contrar "jucăriilor stricate" la care fac referință, dramatice şi neieşind din rând este cu Adam Sandler şi în niciun caz cu Ben Stiller. E trist când aveți toate datele, sunteți la un clic distanță sau la capătul lui "întreabă un prieten" şi nu o faceți. Asta e diferența dintre un curios şi un autosuficient. Altfel, un poem cu bune şi rele, cu peniță de iridiu, ca mai toate stilourile din lume. Iar ce e rău pare a fi chiar juxtalism pur, adică "BRAND".

Ce simpatic că prima strofă este construită de mine gradual, iar dumneavoastră vi se pare nehotărâtă... după care vorbiți de cârnații meniți să arunce în derizoriu tonul meu grav, cu accente vădit juxtaliste, pentru alții anecdotă.

P.S.
E haios să criticați cu asemenea elocință textul unuia care cu vreo doi ani în urmă, din pur altruism, a acceptat să vă prezinte poemele. :)

de „nuvelele la minut” ale lui István Órkény, la fel de puțin pretențioasă cu momente suprarealiste care te lasă să completezi de la tine putere. În comparație cu Doru, pe mine m-a prins cleștișoru, sună a banc evreiesc cu panaceul la panaceu, însăși Crâșma lui Bicuță fiind o astfel de invenție. Cârciumile în general sunt locuri unde dacă după toate încercările vieții rămâi neatins, ai toate șansele să îți pierzi mințile. Aparența însă este de socializare simpatică. Felicitări.

azi ai o zi proastă?

Hotărăște-te.
În mod cert dacă votează autorii nu ar avea voie să își voteze propriul text.
1A SAU 1B ?

consider că ar fi bine să continuăm să contorizăm doar voturile neparticipanților.
1A

Sigur erudit îmbrăcat, nu era suficient doar EDITOR vigilent?

că dumneavoastră exagerați, şi nu în marjele pamfletului, atunci când presupuneți că eruditul ar avea nevoie de un ambalaj special, când până şi "cât e ceasul?" poate fi exprimat în vreo patru limbi străine (și nu română-moldovenească plus 2 dialecte). Sau cât costă peştele? În engleză vă spune Scooter: how much is the fish? Dați-mi şi mie, vă rog, definiția pamfletului, aşa, la pielea goală! :)

Am completat.

Deoarece Anita Ştefan nu răspunde şi e în interesul nostru să incheiem poemul, o voi ruga pe Ottilia, care deşi a fost pe fază a avut probleme de logare să ofere ea o alternativa la aceste 2 versuri. 1-2-3 versuri.

Este foarte important ca cei care sustin aceste proiecte să fie mai departe alatri de noi.

Asadar, Ottilia, te rog, versuri noi.
În ceea ce priveşte demersul doamnei Ştefan, îmi cer eu scuze pentru naivitate şi promit să fiu mai vigilent. Dacă se vrea ca acest proiect si acest Radio să aparțină doar celor activi, asta e, nu voi compromite bunul simț şi camaraderia pentru democrația prost înțeleasă.

Mulțumesc Ottilia.

din pacate nici eu nu o stiu, dar am pornit de la premiza ca nu le stiu eu pe toate si precis altii ar recunoaste-o, plus că nu îmi stă în caracter să dau din senin oameni afară.

Chair ma intrebam ce a fost cu tine pentru ca pareai ca vrei sa intri dar cand venea momentul dispăreai.

Nu îți ascund că nu cred că vom fi prea mulți, ceea ce ma face sa le multumesc din suflet tuturor celor care s-au mobilizat pana acum. Dacă am face o medie de vârstă ai rămâne uimită. Această încercare de proiect şi de Radio ar putea să se numească: NO RADIO FOR YOUNG MEN!

Multumesc pentru că te implici!

Unii exclamă : dragoatea de şine nu miroase-a bine şi te strigă Karenina, alții vor opina că eşti pilot de încercare pentru drezine, şi nimeni, dar absolut nimeni nu te va bănui cā intabulezi aleile din cimitirele memoriei. Uite o femeie periculoasă, cu o misiune ocultă!

Nu îmi place deloc concretețea "inimii", mi se pare că ai stricat întreg capriciul cu un loc comun, ca şi cum în plină "Sonată a lunii"cineva ar impersona luna cu un bec culeduro sub formă de volan, dar asta nu diminuează din poezia poeziei.

Felicitări!

celor care mi-au trimis voci. Din păcate nu pot monta poezia până nu îmi trimite şi Anita Ştefan cele doua versuri ale ei.

Aşa că apelez la voi pentru puțintică răbdare.

P.S.
Să nu credeți că nu am insistat...

ai zice ca e o glumă, ăsta e şi motivul pentru care nu o voi citi, pentru moment. Poate a doua scrisoare e despre Maria Shelley, a treia despre Tessa D'Urbanville, mai scrii una despre Scarletta O'Hara si gata, Bükreş devine mica Londra....Până la urmă ştiam eu că barbarismele au ceva nobil. Doar Mary Grant a devenit lesne Maria Rosetti şi a mai şi pozat în "România revoluționară", pentru Rosenthal, care era de fapt ungur din Budapesta. Apreciez că le facem de-ale noastre, dar nu mă pot abține să nu râd. Nici chiar Irina-Margareta Nistor nu i-a zis lui Maid Marian Doamna Mariana...

probabil că o vom lua la un moment dat de la capăt. Îmi place acest titlu.

este mai aproape de o scenografie poetică, decât o banală estetică a cuvintelor, pentru că, cel puțin eu personal nu pot citi acest text fără să resimt că mă aflu în acea lume. Am scris un text despre ceva similar și recunosc, sunt și acum surprins de creionarea aceluiași spațiu, evident fără să știi cum văd eu lucrurile. Ca o gaură neagră într-o societate palpabilă, unde viața palpită doar pentru cei aleși să o perceapă. Și în interiorul acestor construcții spațiale, vii cu niște anomalii cu titlul de legi ale firii. Impecabil universul tău. Poți scrie o proză scurtă numai pe baza acestui rezumat. Sunt impresionat. Dacă ai timp, pune-i voce, te rog.

Felicitări,
BG

intervin doar pentru că pluralul pe care l-ați folosit mă include și pe mine, în calitate de editor. Dacă ați fi ascultat live-ul de la Radio Agonia, nu mai departe cel de aseară, v-ați fi edificat că „NU VINDEM NICIO ILUZIE” din contra, facem tot posibilul să facem distincția între autori de atelier și autori de primă pagină. Autor nu înseamnă însă poet, v-o spune unul deformat prin junglele proprietății termenilor. Ascultând Radio Agonia, în special Liberté Egalité déToaté v-ați fi edificat că alături de mine, George se opune și el vehement conceptului că oricine scrie aici este și poet, că nu suntem deloc de acord că o însiruire în cel mai bun caz corectă gramatical ar echivala, înnobilată și de sacralitatea locului acestuia, cu o poezie. Atenție însă când generalizați. Cunosc poeți în adevăratul sens al cuvântului care nu sunt niște chiriași permanenți ai bibliotecilor, și cu toate acestea creația lor nu suferă. Eu, de pildă am corpuri întregi de bibliotecă ticsite cu cărți, acasă, de kindle nu mai vorbesc și turnuri de cărți de jos până în tavan, lunar mai apărând câte o cutie de cărți, pentru că nu mai am loc de ele în rafturi, ăsta este și unul dintre motivele pentru care în curând mă voi muta, de asemenea la fel stând treaba și cu colecția mea specială de viniluri, și cu toate acestea nu mă consider poet, ci doar un pasionat. Ar fi culmea să mă exilați într-o bibliotecă mai înainte de a vă edifica ce bibliotecă am la mine în casă. Și ce casă. Nu e cazul, oricum, Până la urmă termenul de „poet” este doar un termen, conferit mai ales pentru că acest site se numește poezie.ro, așa cum îmi amintesc o anecdotă cu cineva care conducea mașina unui ambasador și își făcuse o carte de vizită pe care scrie „șofer-ambasador”.

Mai ușurel cu atacurile, stimate domn, să lăsăm prigoana în vraful cu amintirile triste pe care unii dintre noi încă le mai avem.