​director’s cut la the rear window, 2025 după 2025

la lăsatul întunericul mi s-a aprins aragazul din senin ca o tainămare

rohanul continuă să trăiască numai că astăzi joacă pentru roș-albaștri, pentru clone,

și îi trădează inamicului locul în care mi-am îngropat ideatica comoară

altfel nu s-ar explică pălălaia și ca într-un film de godard mă aștept să fiu luat la

întrebări de traficanți de arme și de marina vladi în multe exemplare,

extenuant de multe chiar și pentru marina vladi care mă întreabă dacă în loc

să fiu săltat de caralii nu aș prefera să o însoțesc la shoppingul de bulendre

din banii trudiți cu pubisul ei ras și cu fesele ei timid-cărnoase, în schimb

intră pe luminator un pitic, de fapt este david lynch blestemat să poarte o mască

de pitic care îmi cere să îi schimb 10 lei într-o sută și 666 de poli, pentru pistolul

cu apă.

pe urmă se face ziuă, sunt niște gândaci de bucătărie în chiuveta de la baie și niste

batracieni cu chipul lui alexandru jula în chiuveta înfundată de la bucătărie, nu

mă supăr, sunt pus în situația în care trebuie să mă mulțumesc cu puțin,

a mai trecut o noapte, cu încă un pachet de țigări mi-am apropiat mai mult moartea,

iar sănătatea fetei de peste drum este în continuare una de invidiat, trebuie să fie

o legătură între chiloții ei aproape invizibili și longevitatea celor de la rolling stones

în ciuda iernii polare care s-a lăsat de la o vreme peste ștefan cel mare și a abuzului

de alcool și de substanțe halucinogene.