un poet trebuie să moară pentru o iarnă frumoasă cu cadouri și troiene de zăpadă

hello, am venit de la munte, am adus cu mine niște

pietre și pe cătălin-radu-tănase cu stâlpul cu tot

de care se legase să nu îl ia viitura.

n-ai ce să-mi faci, habar n-am ce să aleg din libertate

mi-amintesc că atunci când am ajuns prima oară

la curve eu am ales o îngerașă care venise să ceară

pensia alimentară și se uita la mine cu ochi umezi

de mi-a fost și jenă să îi spun că la mine era comeprima

cum naiba...

dar îngerii nu sunt oameni, nu pui la îndoială nimic

atunci când vine vorba de îngerașe și de pietre,

și de leo, poetul amenințărilor cu retragerea textelor

de sâmedru iei toporul, îl pui jos și aștepti să vezi care oaie

se așază prima, între timp cauți la decese, e important

să știi cu care poet mort intrăm în iarnă, cu cel

negru sau cu cel alb, buna credință e totul, fără ea

varza nu ni se acrește, tuberozele de plastic

nu se decolorează, iar șobolanii mor adolescenți

și apelați șoareceîmpuțit

pe leo îl caut la ferpar numai cu numele, știm cu toții

că are șapte vieți și nici măcar nu și-a consumat-o

pe prima. cred în puterea sacrificiului său

tocmai de accea am coborât pietrele aici la capitală

ohne dich sărbătorile vin

să fie de sufletul creatorului de frumos