​un sonet despre o fată simplă aflată în depresie căreia i se oferă perspectiva de a ieși

ce faci iubito astăzi, să nu-mi zici că freci duda,

când timpul trece iute de mâine e poimâine,

mănâncă–ndat covrigii, nu-i azvârli în câine

e vremea să fii harry, să uiți de prințul duda.

la arme, cum s-ar zice, ia taurul de coarne,

pisica rupe-o-n două și-un umăr dezgolește,

de pântec ține sticla, pe cât ai zice pește

deșartă-i tot amarul, nu-i nimeni să ne toarne.

nu zic să ardem lumea, cu flama lui nerone,

nici să schimbăm moravuri ca valutiștii-n gară,

hai să-mpărțim în grabă cutii cu toblerone

să-mprăștiem memorii prin unduiri sincrone,

căci după viața noastră de dincolo de vară

legenda viu purta-ne-or duzini de cicerone.