​”Friends, iubiri și marele lucru teribil”, un memoir franc de la Chandler, zis și Matthew Perry

”Friends, iubiri și marele lucru teribil” (Friends, lovers and the big terrible thing), Nemira, 2022, este un memoir scris de Matthew Perry, Chandler din serialul Friends. Nu știu de ce, dar am impresia că ceea ce tocmai am scris vă este cel puțin la fel de util cum ar fi să vă prezint acum prognoza meteo de ieri. Sub aceste auspicii și fără a vă oferi spoilere, cred că cel mai bine ar fi să pun punct acum, să vă anexez poza de pe copertă și să vă invit să revedeți serialul, de parcă as mai avea îndoieli că o s-o faceți. Că acasă la voi, în loc să vă uitați la ”Friends” veți bingiui în schimb ”Seinfeld” sau ”Married With Children”. Eu am reînceput, de joi, să mă uit pentru a treia oară cap-coadă la ”Friends”. Toată lumea îl știe pe Matthew Perry, toată lumea îl știe și îl iubește pe Chandler și cu siguranță serialul va fi revăzut de mare parte dintre cei ce tocmai i-au terminat de citit autobiografia, pentru că Perry ne invită să descoperim ce este aceea o sinceritate de gradul doi. Mai mult de atât, are grijă să ne indice exact sezonul și episodul unde, pe baza confesiunii sale îl vom putea surprinde abătut, groggy, distrus sau foarte distrus, un dependent de droguri ducând mai departe cu el crucea lui Chandler. Am mai citit cărți ale unor autori sinceri, Agassi, Zlatan, ca să nu vorbesc de Ozzy, de departe cei mai sinceri cu putință, însă niciunul până acum nu m-a incitat mai mult să revin asupra unor date clasate, pentru a le înțelege din altă lumină. Și funcționează!

Pentru că Matthew Perry este mai întâi de toate un antierou, el este Holden Cauldfield din ”De veghe în lanul de secară”, de data aceasta în metavers. Un adolescent resemnat, care nu face nici cel mai mic efort pentru a-și descrie cât mai exact purgatoriul, la el totul curge natural, ca un arhitect căruia nu i-a mai rămas nimic altceva de făcut pe lumea asta decât să vorbească cu lux de amănunte despre unicul său edificiu terminat vreodată. Unora s-ar putea să li se pară exces de pedanterie când află că, atunci când se autoseda, Perry lua zilnic fix 55 pastile de Vicodin, numai că din unghiul personajului, lucrurile nu puteau funcționa decât așa. Cu una mai puțin, viața sa ar fi fost la un pas să redevină un coșmar. Pe aceeași linie, și cu aceeași sinceritate, Perry ne explică la ce stratagemă apelase atunci când, vegheat la sânge de medici și de personalul din imediata sa apropiere a descoperit că, vizionând case, sub pretextul cumpărării acestora, se alimenta cu pastile din dulăpioarele de medicamente aflate în băile acestora. Strașnic nu? Citim aceste aventuri, relatate cu o detașată naturalețe și ne trece prin cap cum ar fi arătat de pildă ”Die Hard” dacă acțiunea pe care o știm cu toții ar fi durat doar 15 minute, restul filmului fiind alocat suferinței și trăirilor contradictorii ale lui John McLane. Cam așa este și ”Friends, iubiri și marele lucru teribil”, exact ca în titlu, numai că toate aceste subiecte sunt narate din perspectiva celui damnat, celui care ar fi trebuit să moară de câteva ori și care ne oferă acum cartea sa, ca o datorie pe care o are față de viață. Să nu credeți însă că Perry ne dezvăluie o personalitate altruistă, pregătită să îi aducă și pe alții pe calea cea dreaptă. Nici vorbă! Matthew Perry știe că a trecut vremea când părea natural să își imagineze că se va schimba. De aici poate și sentimentul ștanțat printre rânduri că efortul său sisific nu se oprește aici. Probabil că așa arăta ultima pagină, pe care editorul i-a rupt-o, spunându-i: lumea se așteaptă să mai scrii o carte, așa că nu le confirma chestia asta, las-o în suspensie ca și cum s-a terminat.

Și tristețea care mi-a rămas la finalul cărții este cu atât mai mare cu cât mă gândesc la destinul nefericit al autobiografiilor de muzicieni sau de cântăreți. La pictori e mai altfel, o foaie cu un print de tablou s-o mai găsi, dar aici, dacă ar fi ca omenirea să o ia de la zero, având la dispoziție doar câteva cărți, trei sferturi din autobiografii nu ar mai avea nimic de spus. Din fericire, ”Friends, iubiri și marele lucru teribil” este, cred, una dintre puținele autobiografii care pot supraviețui cu încredere în cazul în care nimeni nu va mai avea acces la memoria video, mai exact la serialul ”Friends”. Și mai e una, ”A Drink With Shane McGowan”. Două manuale de echlibristică între nenorocire și haz de necaz.

Am aflat ulterior că Julia Roberts s-a arătat nemulțumită de devoalarea de către Perry a anumitor ipostaze intime. Sau că fanii lui Keanu Reeves s-au ofuscat după ce Perry a făcut două trimiteri la actorul născut în Beirut, fără să fi interacționat niciodată direct cu acesta. Nu cred însă că cineva i-ar putea deschide vreodată proces de intenție lui Perry pentru cele confesate pentru că nu cred să existe cineva atât de rupt de realitate încât să îl certe pe regizor pentru că nu a fixat camera pe figuranți. Pentru că ”Friends, iubiri și marele lucru teribil” este o carte cu două personaje principale: Matthew și dependența sa, restul, vorba cântecului, simpli ”trecători prin viața sa”.

P.S.

Luați-o foarte în serios! Dacă nu aveți cum revedea ”Friends” lăsați cititul cărții ”Friends, iubiri și marele lucru teribil” pentru momentul oportun.