Bogdan Adrian

o sa fiu nevoit sa o tin tot asa, doar nu vreau sa fi postat de 4-5 ori si apoi sa ma uiti... fara acel\"umor negru\" mi-ar fi fost foarte greu in unele momente din viata dar \"m-am modelat\" in asa fel incat sa fiu o fiinta plina de viata...imi pare bine ca ti-au placut textele mele, chiar sunt placut impresionat ca te-au facut sa le citesti treptat, cel putin cateva din ele

eh, se pare ca asa cum eu iti inteleg operele tale, tu gasesti esentialul in ale mele si asta nu poate decat sa ma bucure...sunt atatea lucruri care incep cu o promisiune incat te intrebi oare cate devin pana la urma realitate, cate sunt spuse fara a fi \"vrajiti\" de moment. iti multumesc pentru opinie si te mai astept \"pe aici\"

\"citeste-ma\" in continuare...nu sunt superficial, ba dimpotriva(asa cum ai spus si tu) insa majoritatea operelor mele au fost scrise in momentele \"marcante\" din viata mea... de aceea poate sunt atat de diferite; nu toate sunt trairile cu aceasi persoana, de aici aparand si contradictia interioara...iar \"predarea\" in fata vietii mi se pare o problema a omenirii, nu numai a mea...toti ne-am pus macar o data mainile in cap spunand ca ne-am saturat de ce se intampla in jurul nostru...
iubesc asa cum pot, ma daruiesc atat cat pot; daca asta inseamna absolutul, atunci ai dreptate...

iti multumesc pentru parerea ta...sincer, nu ma asteptam sa placa cuiva atat de mult; oricum, nu-mi place ca ai spus faptul ca textul meu nu surprinde prin valoarea stilistica:(( poate iti vei face timp sa-ti indrepti privirea si spre celelalte texte de-ale mele

e normal sa ma preocupe...o promisiune te preocupa mai ales atunci cand stii ca nu o poti tine...oricum, imi pare bine ca iti place, asa ca nu ma iau de tine(am nevoie de admiratori, nu de alta:))sper sa-ti placa si operele mai noi desi sunt cu mult diferite...mai astept comentarii din partea ta.

oricum a iesit indeajuns de bine incat sa-mi capteze atentia si sa ma \"oblige sa-mi dau si eu cu parerea\":).ambele sunt \"primul nume\":) ; mi-am spus ca nu are sens sa-mi scriu tot numele caci in fond, nu numele scrie, ci persoana ce-l poarta...oricum, tine-o tot asa...

e interesant cum imi faci observatie de semne de punctuatie si de spatiile dintre ele cand nici un mic \"comentariu\" nu ai putut scrie corect...in fine

ms mult petruta,desi nu astea mi-au fost intentiile exacte,mai ales la inceput...
nu-mi compar iubita cu o stea ci doar folosesc problema cu care se confrunta barbatii in general in momentul in care sunt \"stransi cu usa\" de persoana iubita, facand in acel moment multe promisiuni care nu vor fi tinute in final...oricum, ma bucur ca l-ai examinat atat de mult incat sa-l comentezi in amanunt...

felicitari, ati reusit poate sa \"prindeti\" iubirea exact asa cum este ea in sufletele noastre...este un text care prinde esentialul, spune \"pe sleau\" si te face sa-ti iei in brate jumatatea pentru a realiza poate pentru a mia oara ca fara suntem nimeni.

imi place cum scrii, imi place ideea pe care o adopti in fiecare opera de-a ta, iar aceasta mi se pare una din cele mai reusite pentru ca ai inclus 3 lucruri care oricand vor trebui sa coexiste: tu, el si timpul...

\"Oricum fata nu contează,
Dacă puiu-i mulțumit.\"
nu puteai gasi nimic mai puternic si mai adevarat decat aceste 2 versuri...si totusi, m-a uimit faptul ca \"soacrei\" nu i-ai dat imaginea aceea specifica ci, dimpotriva,i-ai prins latura sensibila...mai rar intalnesti asa ceva.

imi place foarte mult faptul ca ai accentuat ideile care tie ti se pareau mai importante...si ai reusit, cel care citeste acest text, daca s-ar plctisi(desi, personal, nu stiu daca de poate),tot l-ar citi pana la capat din cauza scrisului.iar finalul mi se pare cel putin inteligent( ca sa nu spun genial).