Mama iubitului meu

Serioasă și plăpîndă, incercată dur de viață.. nici frumoasă nici urîtă, dar cu sufletul pe față, mă privește tandru mama.. mama care ți-a dat viață. Nici prea veselă, nici tristă, liniștit mă cercetează.. tot sperînd că eu sunt fata ce pe fiul ei salvează.. de himere și de haos, de o viață vicioasă. Chipul i se-nsuflețește, deodată..și visează, pentru el și pentru mine o frumoasă ipostază. O ascult cu jale-n suflet, cum castele construiește făr-a ține cont de fiul, ce prin lipsă năruiește.. o întreagă împărăție cu mult drag și chin creată, de o mamă îndrăzneață.. si o fata mult prea slabă, pentru a clădi iar zidul ce-l dărîmi, piatră cu piatră.. Și-atunci, făr-a avea curajul de a omorî speranța revenită-n ochii mamei, radiindu-i toată fața, tace și ascultă tristă.. planuri mari de viitor, ce-o obligă să promită că va fi de ajutor, că va insista cu forța să te facă fericit.. oricum fata nu contează, dacă puiu-i mulțumit. Sunt colacul de salvare in frumoșii ochi ai mamei, mult prea dragă, mult prea tristă, n-aș putea s-o las în lacrimi.. inecată și rănită. Sunt colacul de salvare.. Să fii mamă, fericită!