Parfumul își scrie existența incoloră în aerul camerei
De pe canapea zămbetu-i se varsă în talazuri incitante
Din țigara-i aprinsă pe inimă-mi împrăștie scântei
Nemișcați ne privim în tăceri
Am mers de dimineată să caut o povață,
Vroiam să imi deschid o carte.
O carte nouă și cu pagini albe
În care să vă trec pe fiecare-n parte
Cu defecte și cu gânduri moarte,
Cu împliniri și
Tinerii salcâmi au dezamăgit.
Au crescut cam strâmbi.
În anii ce-au trecut ,
ai lor stâpani au tot sperat.
Ulcior cu apă sfânta le-au vărsat
Cu grai virgin i-au mângâiat.
La piept țărâna i-a
Pământul străbun își plânge prezentul, prin tremur de pietre
Vântul destramă cătune și sate, zănatic doboară copacii
Þăranul mâhnit de furtună, aruncat în ușa bisericii
Speranța și-o pune-n
Din oglindă un zâmbet fals se-arată.
Privirea pierdută,
Mă caută prin pâienjeniș de gănduri și fapte.
Lumina absurdă,
Îmi chinuie prezentul pustiit de târfa nopții.
Glorie apusă, un trup lasăt
Cu zgomot, intră trenul de gânduri în halta părăsită
Tresărim în grup, de această apariție nebănuită
Fără bilet, ne-arucăm pe scări de fier
Cu ochii goi zburăm spre cer.
Cuvinte făr-de-nțeles
Pe cărări de munte
M-am avântat,
Hățiș de cuvinte,
De oameni,
Fapte
M-au întristat.
Vârful mă cheamă,
Să las e greu.
Renunț la bagaje
Accesorii
Onoruri
Păcatul meu.
Adevăr în
În beznă se aruncă mulți în căutare de adrenalină,
În gând drăcesc, răstoarnă-n ei substanțe de rutină
Culoare nopții să îi dea, medicament, pupile roșii,
Își râd în ei prezentul, cu mari dureri