Pământul străbun își plânge prezentul, prin tremur de pietre
Vântul destramă cătune și sate, zănatic doboară copacii
Þăranul mâhnit de furtună, aruncat în ușa bisericii
Speranța și-o pune-n
Parfumul își scrie existența incoloră în aerul camerei
De pe canapea zămbetu-i se varsă în talazuri incitante
Din țigara-i aprinsă pe inimă-mi împrăștie scântei
Nemișcați ne privim în tăceri
Din oglindă un zâmbet fals se-arată.
Privirea pierdută,
Mă caută prin pâienjeniș de gănduri și fapte.
Lumina absurdă,
Îmi chinuie prezentul pustiit de târfa nopții.
Glorie apusă, un trup lasăt
Pe cărări de munte
M-am avântat,
Hățiș de cuvinte,
De oameni,
Fapte
M-au întristat.
Vârful mă cheamă,
Să las e greu.
Renunț la bagaje
Accesorii
Onoruri
Păcatul meu.
Adevăr în
Cu zgomot, intră trenul de gânduri în halta părăsită
Tresărim în grup, de această apariție nebănuită
Fără bilet, ne-arucăm pe scări de fier
Cu ochii goi zburăm spre cer.
Cuvinte făr-de-nțeles
În beznă se aruncă mulți în căutare de adrenalină,
În gând drăcesc, răstoarnă-n ei substanțe de rutină
Culoare nopții să îi dea, medicament, pupile roșii,
Își râd în ei prezentul, cu mari dureri
Tinerii salcâmi au dezamăgit.
Au crescut cam strâmbi.
În anii ce-au trecut ,
ai lor stâpani au tot sperat.
Ulcior cu apă sfânta le-au vărsat
Cu grai virgin i-au mângâiat.
La piept țărâna i-a
Am mers de dimineată să caut o povață,
Vroiam să imi deschid o carte.
O carte nouă și cu pagini albe
În care să vă trec pe fiecare-n parte
Cu defecte și cu gânduri moarte,
Cu împliniri și
B