Poezie
Euthanasia
1 min lectură·
Mediu
port în mine poemul care nu s-a scris
ca pe-un rug funerar în care mă arunc cu brațele desfăcute
pedeapsa capitală pentru toate gândurile neterminate
serile lungi în care mă-nfășor în dragostea ta
ca într-o rimă albă
îmbrac stelele în cămașă de noapte
sunt mici părți care ne lipsesc
microorganisme devotate tăcerii
viața intră în joc și împart cărțile
ca o injecție letală pe care mi-o administrez din principiu
a nu știu câta oară
îmi spun că moartea e o incizie
făcută pe-ntuneric de un călugăr orb
013141
0
(gânduri și sentimente neterminate;
ne-mpărțim singuri cărțile
într-o rimă albă
în locul călugărului orb)- poate!
Un poem profund, cu simboluri
ce-și așteaptă decriptarea.
Ileana