haina anestezistului
soarele a înverzit tensiometrul arată zero nici un puls nici un dumnezeu să mă trezească stau lângă mine paramedici cu nopțile descheiate încercând să resusciteze o amnezie o lacrimă se
BDBianca Danavem nevoie de poeți
vă ofer o supradoză de poezie mă inspiră uneori îngeri modificați genetic cu pene de crocodil și gesturi de cancan s-a spus că poeții sunt nebuni dar ce e poezia fără nebunie și câți nu
BDBianca Dananomalii intergalactice
n-au mai rămas martori care să ne pronunțe numele indiferent cu câtă tandrețe te-aș ucide sângele rămâne la fel sărutul tău mi-a răscolit apocalipsa ca o liniște împăiată și nici un big bang nu
BDBianca Danpoem pentru Anna
voi scrie despre cum să ne sinucidem mai frumos fără funii și bilete de adio care oricum își pierd relevanța odată scrise și toți prietenii te trădează când află că i-ai părăsit fără să le
BDBianca Danviața e un asasin plătit Nichita
brusc am încetat să mă întreb de ce zboară păsările de ce se prăbușesc avioanele într-un moment în care toate semafoarele arată roșu și iubirea e doar o stare de alertă sau un subiect tabu cu
BDBianca Danpe vremea când nu se întâmpla nimic
îmi cresc incisivii sunt puțin palidă și oamenii au început să mă ocolească deși nu am făcut decât să le zâmbesc poate ceva nedefinit mă oprește să fiu o simplă statuie de humă această stare
BDBianca Danendless story
nu e prima oară când îmi scriu apocalipsa și apoi încerc să uit totul sunt atâtea cuvinte rămase neterminate ca o eroare de transplant merii au uitat să dea în pârg parcă și-ar aminti ceva
BDBianca Danofrande de fum
iubitule noi unde ne petrecem apocalipsa poate eu în brațele tale certându-mă cu zeii poate tu cavaler al mesei rotunde îmi explici că suntem predispuși la moarte acceptăm zile trase la sorți și
BDBianca Danun minut de moarte
pur și simplu nu am stare să te iubesc îmi lipsesc frunzele și a venit înghețul pământul roșu subminează albul din noi să plângem împreună iubitule ca doi oameni fără de trupuri ce și-au dat
BDBianca DanMartorul B
de la o vreme nu mai pot să scriu mi s-au retras cuvintele când a orbit soarele ultima dată martorii au spus că vine apocalipsa fără să ia în considerare că numărul fiarei îmi era tatuat pe
BDBianca Danlucruri neterminate
în noaptea aceea cădeau comete de parcă Dumnezeu căuta puțină lumină în oraș printre umbrele bine zidite ca stâlpii de telegraf ne tragem cagula și părăsim scena nimeni nu coboară astă seară din
BDBianca Danviva los muertos
am închis ochii și pretind că iubesc chiar dacă nimic nu se confundă nimic nu pocnește și viața e o balenă eșuată în primele rânduri se materializează păpuși insipide cu gulerul tras și niște
BDBianca Danmoartea e un graffiti scris pe inimă
moartea nu are profil de facebook deși e prietena tuturor o găsești la colțul blocului asmuțind câinii îți împinge mașina îți leagănă copilul oriunde ai nevoie de ea, chiar și pe timp de
BDBianca DanPoveste urbană
death is a special lady și nu e doar imaginația care îmi joacă feste când mă las pradă buzelor tale de necrofil am gust de pământ și frunze și nu te pot iubi decât pe contrasens fără centura
BDBianca Danbalada sinucigașului
nu lăsa mărimea să te sperie nici măcar să nu îți treacă prin minte așa cum trece vârful unui bocanc prin coaste un gest al sinucigașului în vreme de secetă un glod interior în care se zbate
BDBianca Danpoemul de la ora inexactă
lasă-mă să-mi amintesc frunzele cad până când cerul rămâne gol și oamenii își tânguiesc vara căzuți ca la război în tranșeele propriei vieți animale deghizate scutură copacii de umbre de
BDBianca Danfemeia din care au căzut toate frunzele
îmi plac oamenii triști, debusolați și verzi care știu să moară încântător îmi plac nebunii, înecații în propria conștiință călătorii de noapte văzuți de pe Lună sunt femeia din care au căzut
BDBianca Danînceputul sfârșitului
toamna nu mai e un anotimp toamna e un țipăt o despărțire de timp un sejur către înghețuri mai proaspete îți scriu din ultima eclipsă dintre frunze și stihii în oglinzile noastre viața crește
BDBianca Danzi de zi îmi exersez moartea
și dimineața sunt proaspată ca o jertfă așezată pe altarul unui faun nu fac nimic să mă salvez iubesc această eutanasie sarcastică aproape mistică, nu las pe nimeni să-mi strice durerea e ca
BDBianca Dandoar eva înțelegea plânsul șerpilor
doamna în negru a speriat toate păsările iubiții îi fugiseră încă din prima noapte se dezbrăca prea des pe bancheta din spate de hainele strâmte, și-o inimă ce trecea printre degetele
BDBianca Danînainte de toate baby
și iubirea e tot o formă de sinucidere unii mor mai greu alții mai ușor unii rămân până târziu și mor la marginea verii cu buzunarele pline de inimi și pâine mai sunt aceia care se trezesc
BDBianca Danîn vreme de război, cad fluturi
orașul acesta alb îmi oprește timpul și-aș vrea să-mi îngrop palmele în veșnicia unui țurțure apoi să-ți topesc inima în treacăt cu un suflu hipotermic ca atunci când tragi fermoarul pe
BDBianca Daniubitule, azi îți scriu poemul zăpezii
poemul alb ca laptele, fără semne de punctuație pe care-l topești sub limbă și rămâne un gust de ceață. poemul-fulg, dintr-o felie de timp să-nvelești oamenii de zăpadă și frigul nu va mai
BDBianca DanSingurul animal îndrăgostit
nu am nimic împotriva celor care-au uitat să iubească în locul lor păstrez în borcane, cărăbuși roșii trag fermoarul și plec mai departe în salinele prin care trec vii îndrăgostiții cu umbrele
BDBianca DanAi ucide pentru mine în versuri?
ne deșirăm, ca o senzație de extirpare în timp ce telescopul se-apropie tot mai mult falangele mele devin falangele tale, unghii încarnate în coșul pieptului. îmi lustruiesc inima cu piatră
BDBianca DanUltima reprezentație
nu știu cine a pus la cale această farsă, poate tu cu îngerii tăi apretați, într-un show privat, din care ieșim pe ușa din spate. Suntem atâția care săpăm în întuneric cu mâinile goale, și ne-am
BDBianca DanFata de paie
îmi culegi frunzele din păr e tot ce-a rămas după furtună dintr-o fată de paie îmi potrivești cutele hainelor ca pe niște răni semideschise spre un alt orizont singurătatea e cea mai teribilă
BDBianca Danconstelația șarpelui
iubitul meu android, poate nu ești singur pe planetă exprimi toată selenitatea de care poate fi capabilă o himeră încă de când te-am cules din portul acela cu multe inimi în care scafandrii își
BDBianca DanCulori imposibile
am pictat nopțile ce s-au scurs fără tine cu cerneală roșie iubirea aceasta a existat dinainte să ne naștem dinainte să scriu acest poem în casa cu oglinzi amintirile ne privesc mai
BDBianca DanLumina din fiecare
am ezitat puțin când stelele s-au izbit de pămant spălam morții și îi așezam în vitrine, mai ții minte cum li se potriveau hainele apoi deschideau ochii și ne fixau cu milă ca pe niște eunuci
BDBianca DanEuthanasia
port în mine poemul care nu s-a scris ca pe-un rug funerar în care mă arunc cu brațele desfăcute pedeapsa capitală pentru toate gândurile neterminate serile lungi în care mă-nfășor în dragostea
BDBianca DanLiniștea lupilor
Cerul era prea mare ca să-l ținem în palmă ascultam liniștea lupilor, cu ochii lipiți de tavan, doar puțină lumină își făcuse culcuș în căușul palmei vedeam totul supradimensionat într-o
BDBianca DanIubire maladivă
Lupta dintre noi oprise timpul Și un vechi ecou îmi pansa rănile Eu dormeam, tu dormeai, cortina era trasă , Ai grijă pe unde pășești, moartea e o gură de canal Descoperită Nici măștile nu sunt
BDBianca DanHave A Break
Moartea e la pauza de cafea, poartă cagulă. ca un tablou în relief, din lumini și umbre. Tâmple fără pistol în spiritul Crăciunului, poate cineva mai fericit oprise timpul. gânduri
BDBianca Danfurtuni cu saltimbanci
mi-e somn și tu ești departe, prin rana deschisă curge tulbure viața, televizorul pornit înghite ultimul jurnal la miezul nopții, închid fluturii în insectare, e frig și bezna-mi limpezește
BDBianca Dantransplant de iubire
dacă pleci, nu te mai întoarce. lasă-mi doar umbra, pe pereții goi, și zațul de la ultima cafea, în care vrăjitoarele ghicesc destine. Nu lua nimic, inima ți-o dau benevol, pentru că nu poți
BDBianca Dandream of me
visează-mă, ca pe un far la malul mării sau un mesaj în sticlă, venit de departe ca pe un infern în care arzi nemurirea, tributul plătit nopții acum, când încă mai suntem și moartea n-a suflat
BDBianca DanNeputință
lumina a amuțit de prea multe metafore, de prea mult întuneric și muștele se strâng în jurul ei, dând roată, încolțind-o ca pe o pradă bună de devorat. încerc să o salvez, închizând-o în colivie,
BDBianca Dan