Ben Ami

Ooo-la-la!
O inlantuire de idei - cat ar fi ea de logica - nu poate \"intrema\" o povestire. E nevoie de rabdare si de putin \"mestesug\" - care si el, randul lui, se deprinde prin destul de multa munca.
Deci, lasa inhibitiile (de orice natura) la o parte si apuca-te serios de o noua \"era\" in cunoasterea capacitatilor si abilitatilor pe care (cu aceasta ocazie) le poti descoperii, ori redescoperii... inauntrul fiintei tale.
O aventura plina de peripetii itzi doresc!

Iar?...
Se pare ca aici trebuie sa actioneze o vointa mai mare decat a mea... Fac ce fac si deschid numai proze in veselul stil \"death\". Ce ma fac? Pai in ritmul asta o sa cred ca doar asta avem de comunicat celorlalti. Si coroborat cu un alt \"curent\" la moda (da, de \"homoimpunere\" vorbesc!) si cu altele care par mai de Doamne-ajuta!, insa prea-s inglobate in viziunea \"new world order\"...
Am asa o impresie ca-n codul penal zice ceva despre incurajarea cuiva sa se sinucida... si zice destul de grav... parca 3-5 ani!
Clariana, poate altcineva n-o sa vrea sa-ti spuna atat de multe, si atunci ma cocosez eu sub povara invectivelor care-ti trec prin minte... si-ti spun clar: ASTA NU REPREZINTA O ALEGERE cu prea mari perspective!
Imi pare rau ca am cazut la sorti eu pentru un prim comentariu!
Sper sa ne intalnim sub un cer mai putin intunecat!

Daca ai doar 10-12 ani... jos palaria pentru... plot.
Totusi, cu ochiul mintii, in povestea ta se pot descoperii lecturile copilariei.
Prin urmare n-ar fi rau sa urmaresti si un piculet de originalitate. Sa itzi zici asa...\"Ce ar fi daca...\" si din acel moment sa schimbi cumva poteca pe care ai urmarit-o, ori sa urmezi - pur si simplu - un alt rationament.
Logic c-o sa ne mai intalnim, nu?

Se pare ca distopiile pe spatii restranse ne provoaca tuturor frisoane si sudoratii reci. Mintea mi-a facut click... 1984...apoi iar click... Ferma animalelor... dar n-am rezonat potrivit la mesajul tau. Si asta ramane o problema pe care o voi urmari pe viitor in scrierile tale.
Nu se poate sa n-o rezolvam!
O zi buna

Nu
ma
mai
joc!
Pai doar un fragment?... incepi cu toti deodata, ii creionezi cat de cat... apoi nu zici nimic despre niciunul?
Pai cum vrei sa te cred ca vii chiar de acolo si ca spui adevarul? :):):)
Ne mai auzim, nu?

Pai?... atat?
Se poate? Abia ce ma lasasem pe spate, manuind mouse-ul pe pat, direct, pregatindu-ma pentru lumea de \"dincolo\". Si nimic. Nici o propozitie macar.
Nu-i cinstit, sa stii! :))
Sper ca data viitoare sa ne mai porti si pe \"dincolo\". Mai cascam si noi un ochi, mai dam c-o bata de parere in balta realitatii!
Multa bafta pe mai departe!

Oana draga, ce sa mai adaug la dorinta ta. Poate un pic de bafta de la mine. Desi, daca ar fi sa fie asa poate ca ne-am plictisi, cumva. Tu nu-ti dai seama ca toate fiind ideale si perfecte, nu am mai avea cum sa facem haz de necaz? Pe seama cui mai facem bancuri?
Toate bune!

Personal, nu ma incanta atat de mult o fotografie. Ma bazez mai mult pe amintirea acelor clipe. Iata de ce am fost surprins cat de multe se pot spune (si trai!) in preajma uneia.
Sunt cat se poate de constient de imperfectiunea mea senzitiva, totusi ramane o descriere. Frumoasa, insa descriere, nu poveste.
Intr-o poveste Dana ar fi putut fi... vie! Asa ne lasi sa ne inchipuim orice. Si nu stiu daca e chiar... bine.
Desigur, mijloacele tale de exprimare reusesc sa ne-o inchipuie si noua pe Dana.
Laudarosule! :):):)

N-am incotro si recunosc... sfarsituri d-astea eu AM TRAIT!
Si n-a fost chiar rau (cu sau fara mustati!).
Deci, m-am dedat si eu la zambete si \"ventrilogeli\" din gat. Stiti voi, rasul ala diabolic! hihihi :)
Jos palaria, stimabile!
Lasa sfarsitul asa, ca sa deducem ca, de obicei, mai avem si NOI o sansa!

Daca NU povesteai tu, ci ii lasai sa interactioneze oleaca, daca imi potriveai si semnele de punctuatie, si daca nu lasai timpii sa se imperecheze nefiresc in aproape tot textul, ai fi avut un text far\' de greseala (din punctul meu de vedere). Asa, din punctul tau de vedere, punctul meu de vedere se vede miiiiic, mic de tot...
Acum nu fac decat sa mi-l sustin, sa-l promovez inspre tine, sa-l incurajez sa-ti spuna toate cate am incercat pana acum.
Nimeni nu dispera dupa doar cateva nereusite. Inima singura poate indura \"pasajele\" lumii in care mana si creierul isi dau intalnire pe-o coala de hartie!
Multa pasiune, Delia! Si-o incrancenare care sa te ajute sa depasesti putinta mea de a-ti sari in ajutor!
Ne mai auzim!

Acum eu zic ca doar planta sa fi sa nu intrezaresti CAT DE MULT poti intelege lumea (care este!) privita printr-un suflet... fie el si pervertit de \"civilizatia\" care deja ne-a ingropat sub daramaturile ei. Normal ca-i greu sa transpui in cuvinte ANOMIA, ALIENAREA, si toate cate ne mai urtica buricele destelor sa tastam.
Cu destul de... permisibila putinta ai putea sari o singura etapa, nu doua, in intampinarea a ceea ce va sa vina ca... \"frugalitate\" a exprimarii. Sunt aproape convins ca frazele se vor regasi cu greu in fata competitoarelor, mai scurte si mai sprintene, in goana asta artificiala dupa \"concentrat de intelesuri\". O sa ajungem sa privim inainte cu manie?
Poate!

eee! :)
ai fost indragostit TARE la viata matale. ceea ce nu te transforma decat intr-un subiect de perpetua invidie.
normal ca si numele dumitale imi spune cate ceva.
iar \"prozulicea\"? pai trebuie sa fi nebun sa nu vrei sa-ti aduci aminte cum a fost odata... ca niciodata... si bine ar fi daca ar tot reveni.
sper sa ne reauzim cu aceeasi placere oferita printr-un influx binemeritat de... \"trecut frisonant\".
Multa sanatate si putere de creatie!

Draga Andreea, nu cred ca trebuia sa adaugi ultima propozitie. Era mai \"omenos\" sa ma lasi sa inteleg ca \"doar\" moartea putea oferi atat de multe. Inteleg totusi ca nevoia de a fi inteleasa te-a indemnat sa \"corupi\" oleaca.. surpriza.
Mult succes pe mai departe!

Cred ca fiecare dintre noi are o astfel de amintire esuata in laguna parerilor de rau. Si multi de \"daca\" fara de \"raspuns logic\". Daca ne-am apleca peste intamplari cu \"ozn\"-uri de acest gen... scenaristii ar soma, si cartile ar redeveni ce au fost odata. Ce poate fi mai interesant decat truda gandurilor si chinul aproape imposibil de descris... ramas in urma unei intalniri fara o noima aparenta. Feromonii nu intra in discutie intrucat mecanismul de reactie al \"chimismului\" unei intalniri de gradul trei n-ar putea explicita \"starnirea\" reactiilor din sufletul \"celui ce ramane\". Si nici natura lor.
Ar putea da o idee despre cum se simte \"produsul de reactie\", ori poate tocmai asta ramane sa descoperim impreuna, scriitor.. si cititorii lui.
O zi buna!

Curios cum tema aceasta m-a inspirat - la un moment dat - si pe mine. Se pare ca nu ne putem dezbara de \"apucaturile\" care ne conduc catre o lume a... copilariei, cred eu. Ori in aceasta lume fiecare are parte de ceea ce nicaieri altundeva nu ii este permis. In fond, cine ar putea impiedica un copil sa viseze? Si cat de mult ar conta parerea noastra atunci cand el, copilul, simte cu totul si cu totul diferit fata de noi, adultii.
Scrie Alexandra, scrie ca si cand ai fi copil, spune-ne cum vezi tu lumea si pe mai departe! Intotdeauna o sa existe un adult care sa te protejeze si un altul (cel putin) care sa te invidieze! :)

Nebun ce sunt, l-am luat ca text de sine statator. Cumva intelegand ca fetita nu-i chiar fetita, ci... altceva.
Cam ca atunci cand oferi un os de ros unui catelus, apoi iti trece prin minte ca patrupedul isi zice in sinea lui... \"cat de cretin e bipedul asta! nu-si da seama ca am dinti de lapte?\".
Eee?

Sunt din ce in ce mai amarat pe masura ce inaintez in lectura povestirilor de pe acest site. Prea multa durere, suferinta, extinctie. Sperantele care mi se ofera ca alternativa lipsesc, ori sunt inlocuite de indemnuri la resemnare.
Cumva, infricosat, ce-i drept, ma gandesc ca e ceva in neordine cu mine. Ar trebui sa aud voci care sa ma indemne la mai mult... somn?
Ei bine, nu pot sa accept una ca asta, nu pot sa cred ca fiinta umana nu se poate ridica dincolo de conditionarile de natura strict fiziologica (si creierul face parte din corp!, la fel enzimele, hormonii si, in general, substantele care ii intretin \"functionarea\").
Sa aiba \"bios\"-ul nevoie de o astfel de carapace pentru a putea dainui? Sa fie doar \"dainuirea\" cea mai importanta-ntre toate cele cate le avem de \"surprins\"? Sa nu fie nimeni interesat de ce am putea gasi \"dincolo\" de o functionare nicicum peste o limita a permanentelor reprosuri adresate naturii noastre IM-PER-FEC-TE?
Deci, cat inca traim, cum putem inclina balanta vietii in favoarea noastra? Doar huiduind moartea? S-a catarat in varful piramidei sistemului nostru referential? Sunt intristat!
O sa-mi revin, desigur, dar as prefera impreuna cu toti cei din jurul meu... daca se poate!

Ei da, mai multa ordine-ntre ganduri poate ca te-ar ajuta enorm in incercarea de a ordona o fuga de idei. Nu esti primul si - cu siguranta - nu vei fi nici ultimul care o experimenteaza pe propriai piele. Cine ridica piatra e probabil un mincinos incurabil, bun de un alt fel de \"tinta vie\".
Deci, putina ordine n-a stricat nimanui. Altfel, sper ca ai experimentat si libertatea de DUPA un astfel de ZBOR! :)
O zi mai altfel decat pana acum, itzi doresc!

daca e \"adevarata\" inseamna ca n-o sa ma mai gandesc la ce mi-a spus o fatuca, odata, parca tare demult... \"am venit pentru ca am visat c-o sa ne intalnim aici\".
pai da, normal ca nu s-a maritat cu mine, ce credeati?
concisa, atat cat trebuie, chiar pilda!
sa ne recitim cu bine. :)

lucid, eu o sa fiu de acord cu tine... chiar daca stau cu EA si ne facem cadouri EXACT din acea zi... si abia ce-au trecut 8 ani. prea repede, mult prea repede!
ma bucur ca modul meu de viata nu a fost inca descris, o voi face eu cu prima ocazie - chiar daca se leaga de acea zi.
inca ma uit la ea cum doarme si nu am timp sa-mi aduc aminte. lumina in care o privesc este mult prea puternica. ea nu doarme pe intuneric pentru ca EU nu vad in intuneric.
o sa-mi fie dor de zilele in care am trait, o sa-mi fie dor de EA. cu siguranta!
proza ta imi aduce aminte cum am trait inaintea celor OPT ani de cand traiesc alaturi de EA. candva, in alte locuri, din alte spatii.
traiesc in visul meu, al EI si al altora.
sper ca abia mort sa regasesc luciditatea de care itzi aminteam.