Ben Ami

Extrem de multe fraze ABSOLUT logice... si toate se leaga atat de bineeeee. Sunt invidios nevoie mare. JUR ca spun adevarul!
Deci asa ceva as vrea sa citesc, ceva cu cap si coada, cu mai putine manierisme, mai frust si mai concentrat - pentru ca, nu(?) asta-i chiar lumea in care ne caram destinele-n cocoasa! :)
Sarut mana, Cristina! Ai un BIG SCLIPICI de sesizat in ochii mei sinceri!

As vrea sa-ti dau link-uri catre ceea ce se preconizeaza sa devenim... dar n-o fac. Le vei descoperi singura atunci cand vei realiza ca iluziile de acum izvorasc din necunostinta pe care o ai despre cei care se straduiesc sa impinga natura umana dincolo de toate limitele inchipuite, ori inchipuibile... Transhumanism ii zice unuia dintre curente. La intelegerea acestui adevarat \"fenomen\" (dezbatut in lumea stiintifica) nu renunta decat cei deja invinsi de o natura umana... MULT PREA schimbatoare.
Vino langa noi si accepta sa gandesti minte la minte cu cei ce vor post-terraforma \"proprietatile\" omului.

Ziua de maine poate fi un cosmar. Iti dau dreptate. Insa numai pentru cei care se cramponeaza in limitele unui \"biologic\"... DAT. Cine nu-i de acord... pune frumos... creierul si se gandeste cum ar fi daca... s-ar putea si ALTFEL. Si ca sa-ti dau un exemplu simplu... o sa-ti spun un banc:
\"Un politist vede un automat, se apropie de el si baga o fisa. Deodata, apare un pahar si incepe sa curga cafea. Politistul ia paharul, il bea si mai baga o fisa. Din nou apare un pahar, curge cafeaua pe care o bea politistul si actiunea se repeta de mai multe ori, pana cand in spatele politistului se formeaza o coada destul de mare. La un moment dat, o batrana il intreaba pe politist: - Domnule politist, ne lasati si pe noi sa bem o cafea?... ca de o ora stam la coada... La care politistul, indignat, raspunde: - Ce vrei, babo, ti-e ciuda ca castig?\"

Acum, doar de tine depinde daca vrei sa fi \"politistul\", \"baba\", \"automatul\"... ori poate chiar cea care surade superior pe deasupra tuturor poantelor care-l amuza pe bizonu\' de Ben Ami.

Cand o sa mergi pe sarma link-urilor ... catre transhumanism o sa intelegi ca nu-s toti chiar insensibili. Ba chiar... ecologistii si cei din tagma lor (o sa vezi despre cine-i vorba) se opun ridicarii gradului de inteligenta a animalelor... cumva infricosati de posibilitatile ascunse in viitor.

Sincer sa fiu... trebuia sa revii si asupra unor timpi scapati din haturi prin textul tau.
Nu vreau sa fac o discutie pe \"fondul ideii\" pentru ca mi-e teama sa nu fi vazut altceva decat trebuia.
O zi excelenta!

Poate ca n-ar fi rau ca cineva sa stranga in volume toate aceste povesti pentru copii. Nu multi sunt in stare sa ofere odraslelor o bucurie inainte de culcare.
Cu mentiunea ca trebuie sa fie adaptate limbajului pe care acestia il pot intelege!

Toate cate sunt fac cate ceva. Numai eu nu ma pot obisnui cu timpii la care ele, toatele, fac ce fac.
Te rog sa ma ierti daca o sa cred in continuare ca tot ceea ce se repeta e redundant. Asa am fost invatat de mic, si-asa se pare c-o sa mor.
Eu zic s-o rescri, pentru ca nu-i o \"nasoala\" in \"sufletul\" ei!

Off si vai.
Trec peste orice tine de gramatica pentru ca - nu-i asa - acum se infige vreo mana-n beregata mea. Dar nu pot trece peste mesaj, si peste ciclicitatea cu care apare - in prozele paisprezece-saisprezeciste - lipsa de orizont a personajelor. Rezumarea comportamentelor la un (prea) presupus \"gest final\".
N-am vazut descris nicaieri vreun exercitiu de control al pornirilor \"luminate\" de inutil prea-amintitii hormoni.
Pe \"ei\" se da doar \"vina\", sunt... personaje tertiare. Demonice, in esenta!
Chiar asa?

Mai-mai!...
Navigatorii (ma rog, marinarii!) mai sufera de o asa durere a plecarii. Oriunde. Plecare sa fie.
Si cedare!
E ok cand cineva incearca sa prezinte cate ceva din ceea ce altii considera ca-i doar o afectiune. Dar nu-i prea putin din cat aveam nevoie sa aflam? Personajele tale nu puteau fi facute sa interactioneze? Au stat asa, doar sa fie descrise?
Au stat cuminti?
Am nevoie de mai mult!

Uff... Nici pe tine nu te pot percepe cum ti-ai fi dorit. Poate. Si n-am chiar pitulici de impresii despre cat \"ma duce\". Da\' se-ntampla sa fiu intratat de amarat incat sa recunosc ca... e posibil sa am si-un organ lipsa.
De ce nu?
Nimeni nu-i perfect!

Bine, bine, si diacriticele care sa ma pastreze in atmosfera si care sa nu ma tot scoata din ea datorita... lipsei?
Cum sa te urmez, cum sa nu ma intorc la ale mele, cum sa te cred ca vrei sa imparti cu mine fericirea, ori nefericirea presarata printre randurile povestii tale?
Da-mi si lingurita, daca tot ma imbii la dulciuri!

Abia ce dadui iar peste tipul asta... cand imi luai - mai ieri (nu Maitrei) - BAN pe un forum mai IT-ist.
Hai sa acordam credit bio-nanotehnologiei si chirurgiei genetice. Sa starpim din genom... lestul!
Daca imi mai reaminteste cineva ca \"a gresi este omeneste\" o sa-i ofer o imbratisare inter-specii!

O sa-ti spun ceva si n-o sa crezi. Amintirile astea sunt atat de urate, incat nici macar ca povestiri fantasy n-o sa fie credibile peste vreo 20 de ani.
Si, culmea, stii de ce?
Pentru ca o sa se intoarca!

In pofida tuturor descoperirilor tehnologice, atat timp cat stam pe curul nostru pe amarata asta de balega (inca) albastra o sa ajungem sa ne multumim chiar cu mai putin decat - vreodata - am cobit!
Nu?

N-ai vrea tu sa te dai convins sa folosesti diacritice? Mi-ai spart povestea cu timpii la care nu te hotarai sa ramai, si care sareau ca pietrele pe suprafata apei.
\"Hai sa facem... broaste!\" mi-ai spus ACUM!
Te urmez in inchipuiri fara putinta de tagada... dar nu ma mai imbranci de pe potecuta. Pentru ca abia ce serpuieste prin vegetatia luxurianta.
O \"pieptanatura\"... \"pe-o parte\" ar taia rasuflarea din mine! Asa ca pune mana si munceste-o! :):):)
Nimic nu pare a fi inca gratis!

Un editor imi spunea odata... mai demult: \"-O sa-mi placa romanul tau daca o sa mi-l poti povesti intr-o fraza.\"
Este destul de greu s-o recunosc, insa cum n-am cale de intors... o fac. Nu te pot urmari pe drumul pe care mi-ai propus sa vin alaturi de tine. Poate fi vina mea, ori a capacitatii mele mici de abstractizare, sau poate ca experienta inca nu-mi permite sa fiu atat de indaratnic incat sa caut cu grija... acul. Tot ce ai de facut este sa ma ignori, pentru ca n-o sa renunt sa caut filonul unei povestiri, n-o sa renunt nici la placerea pe care o astept sa-mi invadeze simturile imediat ce termin o lucrare care mi-a urmarit traseele neuronale pana la... baza.
Sau...
Daca vei dori sa ma iei in seama... bine ar fi sa-ti aduci aminte ca un tip i-a raspuns altui tip ca... \"-Nu! Nu-ti pot povesti romanul meu intr-o fraza!\"

Voi incerca si maine, poate maine voi vedea mai bine in crepusculul realitatii imediate. Poate ca maine voi discerne graul de neghina. Poate ca maine va fi mai... altfel.
Azi?
Azi te conjur sa ii rogi pe prieteni sa te-ajute. Sa scapi de micile stangacii in exprimare, sa perii un pic textul, poate chiar sa-l strunesti mai din scurt, ori sa-l lasi sa-si gaseasca ritmul.
Ca sa ni-l poata oferi - asa cum e normal - si noua!

In cazul meu... Zeul Plictiselii s-a plictisit la randu-i si-a fugit mancand pamantul, insa privind inapoi ca nu cumva sa-l urmaresc (fie si doar din priviri!).
Glumeam.
Pacat ca seara, inspre casa... lucrurile se fragmenteaza i povestirea se frange de mijloc. Daca anticipezi si nu ne lasi sa presupunem singuri (gandindu-te ca ne-ai ghidat protector pana atunci)... nu-i chiar bine-bine!
Rasufla, lasa cititorului putina libertate, abia mai apoi \"potriveste\" finalul.
O zi excelenta!

Eu zic ca mint suficient incat sa decelez o intoarcere (spre sine) dupa o pierdere de \"pereche\". Cumva lasand in urma rani din vise interzise. Sau doar simple gesturi repetate atat de obsesiv incat devin automatisme incrustate in carnea creierului.
E fragment dar nu-i dintr-o \"povestire\", ci dintr-o pasiune neconsumata.

O, nu! Sper ca faci o gluma si ca nu ne propui o povestire. Pentru ca - cel putin eu - nu am cum sa apreciez ca pe o proza cateva randuri asternute intr-un singur \"ecran\".
Imi pare rau si imi cer si iertare daca te-am suparat in vreun fel!

Intradevar... cam asa e. Vara, in Marsillia, cand ploua... hehei... Frumos in Romania. Frumos tare!
Ca sa revenim... \"povestea\" nu curge asa cum ne-am fi dorit, parca! Cumva, e franta din mijloc! Nu-i bai, o poti indrepta degraba, insa fa-o iute!
Multa bafta!