Poezie
nenăscutul-fiul
1 min lectură·
Mediu
se-nchide-n mine nenăscutul
fuge
de zgomot inutil de urma grea
de pas înşelător în grai de păsări
liber s-aleagă-alege calea sa
şi pleacă nenăscutul
prinde-o cruce
la rând se-aşterne-n
poala unui gând
cu palma-ntinsă
plânge-un vers o rimă
adoarme cumincior
pe-un lemn din foc
şi-l simt cum arde-ncet-ncet
în minte
în mintea zbuciumată
fără de prag
se-nchide-n mine nenăscutul
şi atinge
o coardă-anume
dintr-un vreasc uscat
sămânţă-ntr-o rostire-n
sărbătoare
el
nenăscutul
fiul meu cel drag
din paie se ridică
şi trezeşte
întreaga-mi lume de închipuiri
altar
altar de litere
cu verbe nenăscute
ulciorul umple
apa de izvor
o toarnă-n cupa inspiraţiei
anume
gradaţie de viaţă timp
şi har
dar eu mă uit
uitându-mă în sine
prin mine curg aiurea
negăsind
un punct de ardere tăcută
verbul
dintâiul verb
născut durut torcând
lucrând
mi-e frică să iubesc
nătângul
plămada din pământ apă metal
lemn cer
privesc spre el
şi suflu taina firii
iar el întoarce spatele
la tot
şi-atunci mă-ndrept spre el
spre nenăscutul
aştept în gara mică
simplu semn
să sar în trenul vieţii
care-mi fură
verbul dintâi întâiul
prea născutul
şi nenăscutul-fiul
arzând încet încet
în cruci de lemn
Anne Marie Bejliu, 26 decembrie 2018
001.644
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 196
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 67
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “nenăscutul-fiul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14134698/nenascutul-fiulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.