Poezie
puloverul deşirat
2 min lectură·
Mediu
fumegă timpul în lemnele focului de tabără
se ridică în cruci multiple fumul aburul secunda
litere albe şi negre împletesc prezentul
pentru viitor
o scânteie
pleacă departe
ridică sistemele de ecuaţii pe care le va integra
în toate acele verbe pe care
vrând nevrând
le aşternem rostim
în acţiunile cu începuturi febril manifestate
şi cu finaluri diluate în gesturi neterminate
medicul din tâmpla aşteptărilor
taie ora în patru
profesorul lasă urechile timpului să crească
apoi trage de ele
la fiecare lecţie a profunzimilor
neînţelesul râde în pumnii plini
cu pietrele neşlefuite ale existenţei
preotul învaţă mireanul
să manifeste rugăciunea inimii
dincolo de icoană
el tace orb într-o stâncă
deschide ochii şi palmele se adună
cu încetineala unui melc bătrân
la pieptul fără de acoperire
în faţa trecutului
fumegă, tată, timpul copilăriei
în puloverul deşirat pe care
de atâtea ori
te ajutam să-l îmbraci când şopteai blând:
mi-e frig, Ană, mi-e frig...
ating timid velinţa
lucrată câţiva ani de-a rândul de mama
şi-n privirile mele renaşte
puloverul deşirat pe care
mă rugai în şoaptă
să te ajut
să-l îmbraci
nu mai ştiu,
tată,
dacă să râd sau să plâng
amintirilor
învaţă-mă să mă mint
nu mai ştiu.... nu mai ştiu...
cum
de ce
şi când
am pierdut
balonul de aer
colorat de glasul tău
tată
11 decembrie 2018
001.472
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 217
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 53
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “puloverul deşirat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14134298/puloverul-desiratComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.