Poezie
carențe de optimism
1 min lectură·
Mediu
în inima lui erau risipite
unelte de ceară
visa un zbor ciudat aproape de soare
ea visează și acum altfel de zbor tot ciudat
cât mai aproape de apă
toți ceilalți visează simplul zbor
aproape de Dumnezeu
un dumnezeu al pământului
pe care târârea nu este interzisă
doar amânată pentru o veșnicie
dar ei
toți ceilalți
târăsc după ei lanțul gros al libertății închipuite
în loc să înțeleagă că
dincolo de zidul umanului
nu trece nimeni
după ce coasa cu aripi
cosește iarba tuturor metaforelor vieții
unul câte unul devine liber, la fel de liber
dincolo de zidul umanului
carențe de optimism în ornicul bunicului
care bate încă pe un oarecare perete alb
Anne Marie Bejliu, 22 septembrie 2018
001.572
0