Poezie
ard case oameni visele-adunate
1 min lectură·
Mediu
e vremea să îmi strâng
penarul
și pana de la pălărie
s-o ascund
în vânt se duc și vise aromate
și păsările toate
din cuvânt
ard case oameni
visele-adunate
decenii secole milenii arse
într-un pumn de ticălos
se-aruncă-n ceruri
cu iluzii fărâmate dinainte
din rai în iad transformă omul
bulzu-n care stă
apoi
pe tăvi de aur închipuit
și-așterne iar și iară
iadul din sine
transformându-l iar în rai
ce păcăleală-i omenirea toată
și cum i-o fi lui Dumnezeu
în cer acum,
privind înțelepciunea violată
prostiei haină
învelind minciuni pe rând?
i-o gaură prea neagră
omenirea
probabil spune Dumnezeu
plângând
se vede-n ploi cenușa
visului său galben
cum umple cearcăne de iarbă
fumegând
simt brațele cum cad
a neputință
am obosit și-n viața mea
și-n tot
la nuntă am primit
o invitație
refuz să merg
aleg o alta-n gând
plecând
28 iulie 2018
001.299
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “ard case oameni visele-adunate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14129155/ard-case-oameni-visele-adunateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.