Poezie
acolo
1 min lectură·
Mediu
acolo poveștile copilăriei continuă
fără glasuri de oameni
fără ecouri inutile
acolo viața mă cheamă liniștit
la judecata complexă a iubirii cerului
interiorul se zbate să scape
însă în mine scăparea
nu mai există
există libertatea de a fi
există verbul "a iubi"
există rugăciunea cea mai simplă
și totodată cea mai puternică
*
în fiecare seară a gândului
pâlpâie colțul obscur al inimii
acolo nu mai aprind candele
acolo vine mereu lumina întunericului
sărăcia cuvintelor înlocuită
sau locuită de necunoaștere
lasă liberă ființa să se redescopere
în liniștea colțului obscur al inimii
știu că se aprinde întunericul în care
Glasul Lui mă îndrumă
spre mine mereu
Anne Marie Bejliu, 23 mai 2018
001368
0